Munca ta e mai uşoară (poveste populară germană)

 S-a întâmplat întocmai: în ultima vreme, bărbatul i se plângea mereu nevestei sale că munca lui de la câmp e istovitoare, pe când ceea ce făcea ea în casă era o glumă. De câte ori se întorcea pe înserat de la câmp, intra în casă cu aceeaşi poveste:
- Ce-ai făcut azi? Mai nimic, nu-i aşa? În schimb eu sunt frânt, mort de oboseală. Abia mă mai ţin picioarele.  Dacă ai fi tu în locul meu, aş vrea să văd dacă ai rezista.
Şi tot aşa, şi azi şi mâine, până când o scoase pe biata femeie din sărite într-atât, încât într-o bună zi îi spuse drept în faţă bărbatului văicăreţ:
- Uite ce e, bărbate! Mâine în zori eu plec la câmp şi tu rămâi cu treburile casei. Cum spuneai şi tu, nu e cine ştie ce muncă, ba chiar e o glumă: în primul rând, mulgi vaca, fierbi laptele, îi dai copilului de mâncare, cureţi doi-trei pumni de legume, le pui la fiert, dai păsărilor de mâncare, mături prin ogradă, prin casă şi ... cam atât.
- Ei, să ştii că-mi pare bine că te-ai hotărât! Ai să vezi şi tu ce înseamnă să munceşti la câmp, şi am să pot şi eu să mă odihnesc cât de cât acasă, cum faci tu în fiecare zi.
Şi femeia a luat secera şi s-a dus la secerat.
Şi bărbatul a luat găleata şi s-a dus la muls vaca. Dar, în timp ce mulgea, iată că se auzi copilul. Lăsă găleata şi se repezi la copil să-l ajute să se spele, să se îmbrace, deoarece era o fetiţă de doar trei anişori. Dar până să ajungă la el, iată că fetiţa, nu ştiu cum făcuse de căzuse lângă pătucul ei şi acum ţipa de asurzea tot satul. O împăcă bietul om cum se pricepu şi dădu să mulgă vaca. Dar ce să vezi? Câinele, vrând să bea, răsturnase găleata cu lapte. Bietul om trebui să ia găleata, s-o spele şi să mulgă vaca din nou. Dar abia dacă mai scoase câteva căni. Puse puţinul lapte la fiert, dar în timp ce laptele era pe foc, se gândi să câştige timp şi să dea grăunţe orătăniilor din ogradă. Luă blidul cu grăunţe şi adună în jurul lui puii, găinile, cocoşul, gâştele, raţele şi ce mai aveau prin curte. Dar deodată îşi aminti că avea laptele pe foc. Până să ajungă el, se arseseră şi laptele, şi oala, de toată casa mirosea a lapte ars, şi peste tot era numai fum. Era năuc. Nu ştia ce să facă mai întâi. Să cureţe prin casă, să spele oala şi maşina de gătit, să dea de mâncare copilului? Dar nu mai avea ce. Să culeagă ceva legume, să le spele şi să le pună la fiert. Aşa îi va putea da mai iute copilului o supă. Se duse, deci, în grădina de zarzavaturi şi culese fasole verde, morcovi, ceapă,cartofi, să facă o supă bună de legume. Grăbit şi cu gândul la atâtea, uită portiţa deschisă, aşa că, în urma lui, ospăţ mare făcură gâştele şi raţele şi găinile şi toate orătăniile, alergând în voie prin grădină. Până să vină şi nevasta lui de la câmp, toată grădina de legume era făcută praf. Curăţă zarzavaturile, le aruncă în oală şi se apucă de măturat. Toată casa era numai praf, deoarece nu mai măturase niciodată şi atât de sus arunca cu mătura, de împroşca tot cu praful de jos.
Când soţia lui se întoarse veselă şi îmbujorată de soarele strălucitor de la câmp, fu uluită de ce-i văzură ochii.
- Ei, credeam că te găsesc odihnindu-te la umbră şi cu toată treaba făcută.
- Oh, dacă ai şti câte s-au întâmplat! Niciodată nu o să mai spun că munca ta este mai uşoară decât a mea. Dimpotrivă, acum spun că tare isteaţă trebuie să fii ca să nu încurci câte ai tu pe cap. Eu am făcut numai pagube.
- Aşa e în toate. Până nu le încerci, nu le cunoşti bine.
Şi, a doua zi, plecă la câmp, mai vesel ca oricând, bucuros că soţia lui s-a mulţumit să-i dea doar lecţia meritată, fără a-l mai boscorodi pentru toată paguba făcută. Şi de atunci nici că s-a mai văicărit vreodată în viaţă şi nici că a mai spus că munca ei e mai uşoară, dacă nu chiar o glumă.