„Nu-mi văd îngerul!”

„Nu-mi văd îngerul! De unde ştiu că e aici, lângă mine?” m-a întrebat într-o zi o fetiţă de clasa I. „Aerul îl vezi?” am întrebat-o eu. „Nu! Dar acum înţeleg ce vreţi să spuneţi!” „Ce vreau să spun, Adriana dragă?” „Vreţi să spuneţi că, deşi nu văd aerul, nu aş putea trăi fără el, de aceea el există! Şi, deşi nu văd îngerul, el există ca eu să pot trăi!” „Cum să poţi trăi, copilă?” „Frumos!” … Aşa cum viaţa este cu neputinţă fără aer, pe care nu-l vedem dar care există, nici Calea prin viaţa aceasta vremelnică nu este cu putinţă fără Înger! Îngerul tău nici nu pleacă, nici nu vine, ci este legat fiinţial de sufletul tău! Aşa a rânduit Dumnezeu, Cel ce a rânduit şi amestecul acesta de gaze pe care noi îl numim „aer” şi care face cu putinţă viaţa pe pământ. Pe Îngerul tău îl poţi ignora sau poţi deveni conştient de prezenţa lui! Din momentul în care i-ai conştientizat prezenţa trăirea ta capătă alte valori, alte dimensiuni, altă ţintă, dătătoare de PACE şi îmbogăţitoare în FRUMOS autentic şi netrecător!