Omul şi Dumnezeu

Când sufletul e smerit şi duhul lui Dumnezeu este în el, atunci mintea se cufundă în fericirea iubirii lui Dumnezeu. Când simte milostivirea Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire de pe pământ, ci doreşte să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu şi să iubească pe fratele lui. Dar dacă sufletul cade în slava deşartă, sărbătoarea lui ia sfârşit, căci harul îl părăseşte; de acum el nu se mai poate ruga cu curăţie, ci gânduri rele vin şi îl tulbură.
Pentru ce suferă omul pe pământ, îndură chinuri şi suferă rele? Suferim pentru că nu avem smerenie. Într-un suflet smerit locuieşte Duhul Sfânt şi El îi dă libertatea, pacea, iubirea şi fericirea. Suferim pentru că nu iubim pe fratele nostru. Domnul zice: „Iubiţi-vă unii pe alţii şi veţi fi ucenicii mei” (Ioan 13, 34-35). Când iubim pe fratele nostru, iubirea lui Dumnezeu vine în noi. Iubirea lui Dumnezeu e o mare dulceaţă, e un dar al Duhului Sfânt şi nu e cunoscută în plinătate decât prin Duhul Sfânt. Dar există şi o iubire mai mică, cea pe care omul o câştigă când se străduieşte să împlinească poruncile lui Dumnezeu şi se teme să nu supere pe Dumnezeu; şi aceasta e un lucru bun. În fiecare zi însă, trebuie să ne străduim spre bine şi să învăţăm, din toate puterile smerenia lui Hristos.

Pacea şi milostivirea lui Dumnezeu
Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau vouă” (Ioan 14, 27). Această pace a lui Hristos trebuie să o cerem lui Dumnezeu şi Domnul o va da celui ce o cere. Când o primim, trebuie să veghem cu sfinţenie asupra ei şi să o facem să sporească. Cel ce în necazurile lui nu se predă pe sine voii lui Dumnezeu nu poate cunoaşte milostivirea lui Dumnezeu. Dacă te loveşte o nenorocire nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul te priveşte cu bunătate. Nu primi gândul: „Va mai arunca Domnul o privire asupra mea atunci când eu Îl supăr”, căci Domnul este prin firea Sa Bunătate; ci întoarce-te cu credinţă spre Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15, 21). Vei vedea atunci cât de drag eşti Tatălui şi sufletul tău va cunoaşte o bucurie negrăită.