Patriarhul Ecumenic Bartolomeu atrage atenţia asupra crizei de solidaritate

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a atras atenţia sâmbătă asupra crizei de solidaritate existentă în lume din cauza problemelor economice şi sociale care afectează în mod direct existenţa şi demnitatea fiinţelor umane, subliniind nevoia unei „agende creştine comune pentru binele comun”.
Sanctitatea Sa Bartolomeu s-a aflat în Roma pentru a vizita Biserica Sfinţii 12 Apostoli şi pentru a participa la conferinţa internaţională organizată de Fundaţia Centesimus Annus pro Pontifice cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate, intitulată „Noi politici şi stiluri de viaţă în era digitală”.
Înainte de conferinţa aniversară, Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu papa Francisc la Palatul Apostolic din Vatican.
În discursul său, Patriarhul Bartolomeu a făcut referire la faptul că s-a întâlnit vineri seară şi cu papa emerit Benedict XVI.
La conferinţă, Patriarhul Ecumenic a reiterat faptul că „credinţa nu se limitează numai la suflet, fără niciun interes pentru dimensiunea socială, ci mai degrabă joacă un rol fundamental la nivelul societăţii”.
El a făcut referire şi la criza mondială actuală pe care a numit-o „o criză a solidarităţii, care supune riscului viitorul omenirii”.
„Este convingerea noastră profundă că viitorul omenirii este legat de rezistenţa împotriva acestei crize şi stabilirea unei culturi a solidarităţii”, a adăugat patriarhul sâmbătă, 26 mai 2018.
„Dar de unde se dezvoltă aceste crize de solidaritate? Şi care sunt parametrii lor?”
Patriarhul Bartolomeu a indicat în discursul său trei domenii majore: domeniul ecologiei şi economiei, domeniul ştiinţei şi tehnologiei şi, în cele din urmă, domeniul societăţii şi politicii.
„În ultimii ani”, a subliniat Patriarhul Ecumenic comentând asupra primului domeniu, „am observat o imensă criză economică legată de procesul globalizării şi de implicaţiile acestuia, de dominarea culturii de către economie, de o creştere a sărăciei, foametei şi a tragediei migraţiilor în masă”.
„Societatea se transformă într-o piaţă gigant, realizările sociale se reduc, iar spaţiul dintre cei bogaţi şi săraci se lărgeşte.”
„Dreptul celor puternici economic şi urmărirea profitului maxim posibil sunt considerate singura cale pentru obţinerea creşterii economice.”
„Se pare că rasa umană, cu nevoile ei expandate şi insaţiabile, este înclinată spre eradicarea patrimoniului spiritual al omenirii.”
„Chiar şi copiii sunt transformaţi sistematic în consumatori prin sistemele educaţionale. Aşa cum s-a spus de drept, copilăria însăşi a devenit de fapt o categorie economică.”
Problema ecologică este legată de problema economică. Patriarhul Constantinopolului a comentat acest subiect: „Economismul extrem cauzează atât probleme economice grave cât şi ecologice. O economie care este independentă de nevoile reale ale omului duce inevitabil la exploatarea naturii şi distrugerea mediului natural.”
În privinţa ştiinţei şi tehnologiei, Patriarhul Bartolomeu a indicat că „nu mai sunt în slujba omului, ci de fapt au devenit forţa sa motrice principală, care necesită deplină obedienţă, precum şi impunerea principiilor lor în toate aspectele vieţii”.
„Mediile de comunicare electronice omniprezente nu doar răspândesc informaţiile, ci transmit valori – valorile lor – remodelează opiniile noastre despre sensul vieţii, ne conduc nevoile, astfel creând nevoi artificiale şi deschid calea către un viitor care este dominat de ele”.
În încheiere, Patriarhul a subliniat faptul că „una dintre tendinţele contemporane cele mai periculoase pentru o cultură a solidarităţii este individualismul, auto-idolatria şi autoînchiderea în suficienţa de sine egoistă, care creează o prăpastie între oameni. Cuvintele dominante astăzi sunt eu, eu însumi, al meu, autonomia, realizarea de sine şi admirarea de sine”.
„Două lucruri sunt certe,” a adăugat Patriarhul Constantinopolului la conferinţă.
„Primul că nu putem ignora această imensă criză de solidaritate, deoarece problemele economice şi sociale afectează persoanele umane în centrul existenţei şi demnităţii lor.”
„Iar al doilea, că nimeni nu poate să se ocupe de aceste probleme singur. Avem nevoie unii de alţii; avem nevoie de o agendă comună, de o mobilizare comună, de eforturi comune şi de obiective comune”.
„Este deplina noastră convingere că în acest efort contribuţia Bisericilor noastre rămâne crucială. Au păstrat valori înalte, un patrimoniu spiritual şi moral preţios şi o cunoaştere antropologică profundă”.