Poarta Cerului

Se spune că într-o zi un părinte din pustie, pe numele său Ioan Colov, a auzit vorbe împotriva sa, rostite de unii dintre călugări. S-a întors la chilie şi după ce a înconjurat-o de trei ori, a intrat. Oarecare fraţi din mănăstire văzându-l, l-au întrebat:
- Părinte, de ce ai înconjurat de trei ori chilia înainte de a intra?
Ioan Colov le-a zis:
- Urechile le aveam pline de cuvinte împotriva mea. Deci am înconjurat casa ca să le curăţ, şi aşa să uit de ele şi să intru liniştit. Poarta cerului este smerenia. Eu ştiu că prin multe defăimări şi greutăţi se cuvine să intrăm în cetatea lui Dumnezeu. Dacă pe Iisus oamenii îl vorbeau de rău, şi pe noi ne vor vorbi unii şi alţii, dar peste greşeala lor trebuie să aşezăm cuvintele lui Iisus: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac”.
 După ani de zile petrecuţi în pustia Sketis (locul în care s-a nevoit părintele Ioan Colov) s-a dus şi părintele Ioan Colov către Domnul, lăsând în urma sa drumul bătătorit spre cer.