Post cu bucurie!

Întotdeauna postul în viaţa creştinului a fost pus în strânsă legătură cu faptele bune, cu milostenia, cu înfrânarea de la rău şi cu rugăciunea. De fapt, toate acestea înseamnă post, iar dacă privim aşa lucrurile cred că ne este mult mai uşor să postim. Nu trebuie să vedem postul doar în latura lui „negativă” a renunţării la mâncare. Postul este bucuria regăsirii drumului către mântuire şi de aceea este legat de rugăciune şi de fapte bune. Este o înălţare până la Înviere şi de aceea este bucurie. Bineînţeles că bucuria autentică, bucuria nepieritoare nu se poate fără pocăinţă, iar pocăinţa este şi ea tot o punere pe drum, o întoarcere către viaţa plăcută lui Dumnezeu. Postul trupesc întregit de cele enumerate mai sus va aduce inevitabil o schimbare în fiinţa celui care îl practică, o cât de mică „înviere”, iar fiecare pas mărunt făcut în acest fel este o altă apropiere de Dumnezeu. De fapt, fără nicio exagerare, prin post omul învaţă să iubească pentru că subţierea trupului printr-o mâncare săracă în calorii şi grăsimi, înseamnă o întărire a duhului, iar milostenia care este „mâna dreaptă” a postului, este una dintre expresiile concrete ale iubirii. De aceea crucea postului poate fi purtată cu bucurie, iar expresia cea mai înaltă a acestei bucurii se află în Învierea Domnului care S-a făcut Om şi a pătimit pentru noi din Iubire. Aşadar, post cu bucurie!