Post-referendum!

Societatea românească se află într-o continuă şi parcă tot mai accentuată derută. Această derută, însoţită de plictis, de ură, de repulsie în primul rând faţă de politicieni, nu este nouă. Nu a fost nici pe departe provocată de referendum sau de Biserică aşa cum au vrut unii oameni din presă să îndese astfel de învinovăţiri în minţile noastre. Din păcate aceştia au reuşit să promoveze la scară largă indiferenţa, iar la final s-au bucurat că „au câştigat” stând ascunşi prin case. A câştigat de fapt laşitatea însoţită de manipulare, de minciuni şi de mult prea mult noroi zvârlit cu ură în Biserica lui Hristos şi în slujitorii ei. Aşa cum a spus unul din ierarhii Bisericii, ura faţă de un om politic şi faţă de un partid s-au dovedit mai puternice, iar noi, vorba părintelui Constantin Necula, am ajuns să fim un neam boicotat. Dincolo de nereuşita referendumului acum, într-un timp scurt de la referendum, sunt multe aşteptări în primul rând din partea celor care au ieşit la vot. Aşteptăm să se cristalizeze ceva, una, mai multe idei conturate de oamenii capabili pe care şi acum s-a dovedit că societatea noastră şi Biserica îi are. Şi încă un aspect, la final: se tot vehiculează cu o crâncenă şi tâmpă prostie, cauzată de ignoranţă, ideea că invitaţia făcută de către preoţi credincioşilor, în biserici, de a participa la referendum ar fi fost „facere de politică”. Dacă îndemnul adresat oamenilor de a-şi exercita un drept firesc, de a se implica astfel într-o acţiune civică înseamnă pentru ei politică partinică, atunci nu mai este nimic de zis decât că şi prostia se propagă precum râia.