Prin Hristos şi prin Cruce

Prin Hristos şi prin Cruce neamul acesta românesc a dăinuit. Ba chiar pentru Hristos şi pentru Cruce a stat în picioare românul. Întru acestea ne identificăm ca popor al acestor pământuri în care am fost sădiţi de Dumnezeu şi zidiţi de atâţia care au poftit la sărmana ţară bogată.
Acum ne plângem şi ne doare aproape orice aici, la noi acasă: economia este vândută străinilor, politica este vândută celui făţarnic, drumurile sunt rupere de maşini, pădurile dispar de pe stema României fiindcă dispar şi de pe întinderea ei, spitalele au devenit subiect de ironie amară de atâtea lipsuri care le bântuie (glumă: „Mare scandal într-un spital din Teleorman. Un purice a luat păduchi de la un gândac.”). Iar oamenii?

Cum e poporul aşa este şi ţara
Să nu ne facem iluzii! Ţara noastră este aşa cum suntem noi. Câte genii îşi pun problema că s-au născut în această ţărişoară cu voia lui Dumnezeu şi, deci, au de împlinit aici ceva? Majoritatea pleacă pentru binele personal. De ce nu putem munci mult, corect şi bine în ţara noastră ca să-i creştem economia şi trebuie ca cineva străin să ne ţină în frâu serios pentru a face ceea ce suntem datori la locul de muncă? Pentru o mână de bani în plus, pentru desconsiderări şi chiar bătăi (vezi miile de cazuri de muncitori români agresaţi de patroni în străinătate!) plecăm să muncim pământ străin. Cine altcineva ne alege politicienii dacă nu chiar noi? Vârful oricărei piramide stă pe bază, deci noi suntem cei care putem mişca lucrurile spre bine. Cine naşte preoţii, politicienii, muncitorii ROMÂNI de mâine? Pentru confortul trecător şi aducător de singurătate şi părăsire ne ucidem pruncii înainte de a se naşte.

Crucea părăsită
Ne părăsim propriile cruci. Nu suntem dispuşi la niciun greu. Nu vrem lipsuri materiale. Vrem confort de înaltă clasă. Am uitat de unde am plecat şi uităm cine suntem. Aşa că părăsim ţara în mâinile cui o vrea-o, ne lepădăm părinţii şi fiii, suipăm credinţa neamului care mi-a dat o viaţă, un grai şi o simţire şi ne ducem. Unde? Cum? Cât timp? Pentru ce? Toate sunt deşertăciune. Am părăsit şi imaginea lui Hristos răstignit, căci am uitat Jertfa Lui mântuitoare. ... Ce folos de Jertfa Ta, Doamne? Noi vrem să ne iei în braţe de câte ori suspinăm, dar nu avem nevoie de Tine în rest. ... Aşa trăim de parcă nu am fi datori nimănui nimic, ci avem numai drepturi.

Păzeşte-ne, Doamne, şi când uităm de Tine!
Sfântul Marcu Ascetul spune: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita Domnul să-şi aducă aminte de tine”. Sărmană ţară bogată! Cine să mai prăznuiască 100 de ani de la Marea Unire? Poate Cetele îngereşti şi ale tuturor sfinţilor! ... Să-i pogorâm pe toţi în inimile noastre de români! Am încercat şi eu în icoana de faţă, pe care am pictat-o gândindu-mă la toate acestea. De aceea Străjerii cereşti ai României poartă în mintea mea de român iţari şi cămeşă şi laudă pe Dumnezeu din tulnice, iar „Dumnezeu este român”.