Puterea smereniei

Timpul liturgic al Bisericii este un timp ciclic în interiorul căruia ne reîntoarcem, an de an, la aceleaşi momente şi evenimente semnificative pentru mântuirea noastră. Perioada liturgică a Triodului în care tocmai am intrat este o perioadă frumoasă, plină de adâncime duhovnicească în care suntem îndemnaţi să ne ascuţim privirea lăuntrică şi critică asupra propriilor noastre păcate. Nu cu deznădejde, ci cu nădejde izvorâtă din smerenie, cu nădejdea sprijinită pe iubirea lui Dumnezeu, iubire care „nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi la cunoştinţa adevărului să vină”. Perioada de zece săptămâni a Triodului ne aduce aminte treptat de virtuţile pe care suntem chemaţi să le practicăm pentru a alunga din noi amărăciunea păcatului. Toate încep cu smerenia pentru că orice bine şi oricât de mare şi evidentă ar fi virtutea, dacă acestea sunt însoţite de mândrie îşi pierd valoarea mântuitoare. De aceea smerenia este prima treaptă pe care suntem îndemnaţi să o urcăm pentru a ne „curăţi simţirile” şi astfel, cu inimă smerită să cuvântăm lăuntric, asemenea vameşului: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!”.