Răspuns bun!

Nu suntem conştienţi cât de mult ar trebui să ne bucurăm că Dumnezeu este Cel care ne va judeca la sfârşitul veacurilor. El, în marea Sa iubire, nu a pus vreuna dintre creaturile Sale să facă această judecată, ci El Însuşi va hotărî soarta fiecăruia după faptele săvârăite în viaţă, după cât de mult a iubit sau a urât pe semeni şi pe Dumnezeu. Este de o importanţă covârşitoare faptul că Dumnezeu este Judecător, cel puţin pentru un singur lucru: judecata făcută va fi una dreaptă, cinstită, în care omul nu va putea ascunde nimic, în care viaţa sa împreună cu faptele vor alcătui obiectul judecăţii dumnezeieşti. La Dreapta Judecată Dumnezeu va lua în considerare nu numai faptele noastre, ci şi consecinţele acestora în istorie şi intenţiile cu care ele au fost săvârşite. Este extrem de important pentru că intenţia spune mult despre o faptă, ca şi consecinţa care urmează săvârşirii acesteia. Poţi „ajunge” la o faptă bună şi tu să fii avut de fapt intenţia de a săvârşi o faptă rea, după cum se poate întâmpla şi invers. De ce? Pentru că omul este supus greşelii şi de asemenea fapta lui poate fi împlinită în bine cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă intenţia faptei tale a fost una bună şi totuşi ea a ieşit rău, consecinţele negative pot fi corectate prin iertarea pe care o ceri celui faţă de care ai greşit şi atunci iertarea va veni şi din partea lui Dumnezeu. Fără îndoială că legea iubirii face ca imperfecţiunile noastre să fie acoperite de înţelegere şi iertare şi atunci viaţa să fie constructivă, iar răspunsul la judecată să fie de asemenea unul bun. Este foarte important, prin urmare, că Dumnezeu judecă şi intenţia, deoarece El nu poate fi minţit şi „cunoaşte cele ascunse ale omului”. De noi depinde,însă, să avem acel răspuns bun la Judecată, aşa cum îi cerem lui Dumnezeu în slujbele Bisericii.