Rugăciunea – metodă de relaxare?

Recent, într-un articol apărut în presa regională se vorbea despre cinci metode eficiente de relaxare. Între acestea, autorul articolului îi exprima uimirea în legătură cu efectele relaxante pe care le are rugăciunea lui Iisus asupra celui care o rosteşte. De-a lungul timpului omul a căutat diverse metode prin care să se deconecteze de la rutina cotidiană generată în special de munca zilnică, iar la noi accentuată de situaţia financiară modestă a majorităţii familiilor, dar şi de alţi factori. Omul vrea să se relaxeze din când în când şi pe bună dreptate. Însă, de aici şi până la includerea rugăciunii lui Iisus pe lista unor banale metode de relaxare e mult. Este prea mult! În primul rând, rugăciunea lui Iisus nu este o tehnică de meditaţie, ci este, aşa cum este de fapt rugăciunea în general, un dialog care se poartă între om şi Dumnezeu. Această definiţie scurtă a rugăciunii – convorbirea omului cu Dumnezeu – o ştie şi un elev de şcoală. Rugăciunea nu este o tehnică prin care omul se relaxează, chiar dacă printre efectele rugăciunii se găsesc alungarea gândurilor negative, liniştirea minţii, pacea sufletului. Toate stările psihice survenite în urma rostirii rugăciunii şi care sunt percepute în mod evident ca stare de relaxare, de bine, nu sunt decât un efect secundar al acesteia. Dar aceste lucruri pot fi înţelese de către credinciosul care le-a trăit atunci când a rostit rugăciunea către Dumnezeu: cu durere, cu speranţă, cu credinţă, cu dragoste. Pentru credinciosul care se roagă, rugăciunea nu este o tehnică, ci un mijloc de izbăvire de patimi şi de dobândire a mântuirii pentru că numai vorbind cât mai des cu Domnul Iisus Hristos poţi să fii pe calea care duce la mântuire.

Ce este rugăciunea?
Nenumărate pagini s-au scris de-a lungul timpului despre rugăciune de către Sfinţii Bisericii, pagini inspirate, pagini alcătuite din cuvinte de Duh. Iată ce spune, de exemplu, părintele Arsenie Boca despre rugăciunea lui Iisus: „Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de Însuşi Iisus, că «fără Mine nu puteţi face nimic» în privinţa izbăvirii de patimi, deci în privinţa mântuirii”, sau „rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu numele lui Iisus. Propriu-zis Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică: cu numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. căci armă mai puternică asupra diavolului ca numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este”.
Iată ce este rugăciunea pentru omul creştin. Din nefericire însă, omul contemporan tot mai străin de spiritualitatea ortodoxă preia aspectele secundare ale mijloacelor de mântuire transformându-le în scopuri în sine. Este binecunoscut „cazul” postului ortodox şi la fel de célebre sunt nenumăratele sfaturi date de nutriţionişti înainte de posturile mari, prin care ni se aduc la cunoştinţă efectele benefice ale postului asupra organismului. Nimeni nu contestă aceste efecte, dar postirea nu urmăreşte aşa ceva, la fel cum cel care se roagă cu adevărat nu o face pentru a se relaxa. Fără rugăciune şi post omul nu se poate izbăvi de patimi şi nici nu poate păşi pe calea mântuirii. Domnul Iisus Hristos ne spune că demonii nu ies din om decât cu post şi cu rugăciune, iar ţelul ascezei creştine este tocmai izbăvirea de patimi, iluminarea şi desăvârşirea prin rugăciune şi asceză (post).