„Să se lepede de sine …”

Cuvântul Domnului Iisus Hristos care îndeamnă la lepădarea de sine a celui care vrea să îi urmeze Lui, este un cuvânt cu greutate. Este un cuvânt care a născut sfinţi în Biserică şi a smintit deopotrivă minţile multora. Cuvântul Mântuitorului nu este o poruncă, ci un îndemn, iar lepădarea de sine este echivalentă cu purtarea crucii de-a lungul vieţii. Unii spun în mod greşit că aceasta ar fi renunţare, sau pur şi simplu destin. Îndemnul Mântuitorului este unul pentru veşnicie, pentru buna veşnicie, pentru Împărăţia cerurilor. Este un îndemn pentru buna-voire, pentru conlucrare, deoarece asumarea Crucii înseamnă şi aceasta. Dumnezeu se coboară din cer pentru a-l ridica pe om din orizontalitatea vieţii sale către verticala veşniciei. Pentru aceasta se răstigneşte şi întinde mâna omului pentru ca acesta să-şi răstignească voinţa, patimile şi toate aspectele negative ale vieţii. Răstignirea şi moartea Domnului Hristos au culminat în Înviere şi Înălţare. În ce ar putea să culmineze asumarea crucii şi lepădarea de sine a omului?