Săracii de Edmondo de AMICIS

A-ţi da viaţa pentru ţară, ca micul lombard, este o bărbăţie, o virtute mare!
Tu însă, fiul meu, nu trebuie să nesocoteşti pe cei mici. Azi dimineaţă, când ieşeam de la şcoală şi mergeai alene înaintea mea, trecurăm pe lângă o femeie săracă, ce ţinea pe genunchi un biet copilaş, tras la faţă şi sfârşit cu totul. Îţi cerea pomană. Te uitaşi la ea, dar nu-i dăduşi nimic, deşi aveai bani în pungă. Ascultă-mă, fătul meu, nu te obişnui să treci cu nepăsare pe lângă o mamă care îţi cere un ban pentru copilul său. Gândeşte-te că acelui copil trebuie să-i fie foame. Cugetă la durerea sărmanei mame! Îţi închipuieşti tu, ce ar fi pentru mama ta, dacă într-o zi s-ar vedea nevoită să-ţi zică:
- Azi n-am nici măcar pâine să-ţi dau!
Când dau un ban unui cerşetor, el îmi urează „Dumnezeu să-ţi dea sănătate! Să-ţi trăiască copilaşii!” Tu nu poţi să înţelegi cât de dulci îmi sunt acele cuvinte şi ce recunoştinţă simt pentru acel sărac.
Îmi pare că totuşi cu adevărat, acea urare are să ne tină pe toţi sănătoşi.
Mă întorc acasă bucuros, cugetând că acel sărac mi-a întors cu prisos ce i-am dat.
Enrico dragă! Fă-mă şi pe mine, să aud câteodată acea urare stârnită de milostenia ta. Scoate şi tu un ban din pungă, ca să-l dai vreunui moşneag fără de sprijin, vreunei mame lipsite de pâine, vreunui copil orfan de mamă.
Săracilor le place miluirea copiilor, pentru că nu-i umileşte. Copiii având şi ei nevoie de alţii, se aseamănă cu ei.
N-ai băgat tu de seamă, că sunt totdeauna mulţi săraci în jurul şcolilor? Pomana unui om mare este numai o milostenie; iar pomana unui copil este în acelaşi timp o milostenie şi o mângâiere. Este ca şi cum i-ar da totdeodată un ban şi o floare: înţelegi?
Gândeşte-te că ţie nu-ţi lipseşte nimic şi că ei sunt lipsiţi de toate. Pe când tu năzuieşti să fii fericit, lor le este destul să nu moară de foame. Gândeşte-te ce trist e că, pe lângă atâtea palate, în mijlocul atâtor  uliţe, străbătute de copii îmbrăcaţi în catifele, se află femei şi copilaşi, ce grozăvie! Băieţi tot aşa de buni ca şi tine, tot aşa de deştepţi, lipsiţi de hrana de toate zilele şi rătăcind pe uliţele oraşelor ca nişte fiare în pustiuri! Aşadar, fătul meu, socoteşte ce ţi-am spus şi să nu ţi se întâmple să treci vreodată pe dinaintea unei mame care cerşeşte, fără să-i dai un ban! Tatăl tău.