Sfânta Tradiţie

„Cel ce este necuprins după Dumnezeire, şi cuprins cu materia trupului, va să vie a se boteza în curgerile Iordanului. Pe acesta cu curăţia gândului să-l primim, că tuturor va să facă înnoire. Către care să strigăm cu frică, slavă Hristoase arătării tale.”
În rândurile acestei pagini am căutat să pun la suflet cititorilor învăţăturile desăvârşite, ce se pot descoperi în Cuvântul lui Dumnezeu. Pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, celei mai apropiate, am dorit să descopăr actualitatea şi utilitatea mesajului pe care Iisus Hristos ni-L dăruieşte. M-am străduit să privesc spre problemele societăţii contemporane realist şi să găsim soluţii la Cel ce ne învaţă, în mod desăvârşit, să trăim frumos. Nădăjduiesc, ca strădania mea, să-i fi determinat pe cititorii acestor pagini să privească spre Sfânta Scriptură, cu luare aminte şi cu speranţa că în paginile ei se pot găsi soluţii la problemele contemporane, la tot ceea ce ne frământă zi de zi.
Ortodoxia noastră are două mari aripi, care îl înalţă pe om spre desăvârşire: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Ambele sunt foarte importante. Tezaurul de învăţături de credinţă predate prin viu grai din generaţie în generaţie este neglijat, ba chiar, desconsiderat de multe denominaţiuni creştine. Pentru noi, acest tezaur, este la fel de important ca Biblia. Câte ceva din această comoară s-a consemnat în cărţile de slujbă. Textele ce se citesc de cântăreţ la sfintele slujbe sunt de o deosebită frumuseţe si importanţă pentru desăvârşirea noastră.

Românul şi-a format cultura inspiritde slujbele ortodoxiei
În anul acesta îmi propun să valorific învăţăturile primite de la Hristos şi neconsemnate în Scriptură, ci valorificate în slujbele Bisericii noastre Ortodoxe.
Pentru acest număr al suplimentului am ales o rugăciune de la utrenie, deosebit de frumoasă. Sunt impresionat cum, în cuvinte simple, cuprind o învăţătură greu de stăpânit. Parcă, abia acum, înţeleg ceea ce până la această lectură am primit prin credinţă, că Hristos este de necuprins după dumnezeire, dar totuşi deplin în trupul lui Iisus.
Această rugăciune ne îndeamnă la curăţia gândului. Să ne ajute bunul Dumnezeu să privim cu gând curat textele sfintelor slujbe şi de vom reuşi, cred cu adevărat, că ne vom înţelepţii. Hristos este gata să ne înnoiască întreaga fiinţă, rămâne ca noi să ne detaşăm de ceea ce ne întinează gândul şi apoi făptura.
Nădăjduiesc să descopăr, pentru mine şi dumneavoastră, frumuseţea şi utilitatea textelor rostite în cadrul sfintelor slujbe, pe care, probabil deseori, noi nu le-am apreciat la adevărata lor valoare.
Strămoşii şi-au format personalitatea inspirându-se din aceste texte. Din acea personalitate s-a născut o impresionantă cultură şi civilizaţie ce ne impresionează şi astăzi.
Nu ştiu dacă este potrivit să mai umblăm în straie tradiţionale zi de zi, ca pe vremea străbunicilor, dar cred că este sănătos să retrăim frumuseţea vieţii lor în condiţiile sociale contemporane. Am încredere că frumuseţea slujbelor ne poate educa şi pe noi să trăim frumos, să trăim creştin ortodox.