Sfântul Grigorie Decapolitul

Sfântul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mica, grec de neam, nascut în secolul al VIII-lea. Din tinereţe, renunţând la căsătorie, s-a dus la mânăstire şi a ajuns călugăr desăvârşit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a mărturisit despre sfintele icoane în multe cetăţi: Bizanţ, Isauria, Roma şi Tesalonic. La bătrâneţe s-a urcat singur pe Muntele Olimpului şi a sihăstrit acolo în mari şi grele nevoinţe, în ispite şi lupte de la diavoli. Apoi, îmbolnăvindu-se de hidropică, a coborât din munte şi s-a săvârşit la Constantinopol, în secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis şi Decapolitul, a fost preot, mare pustnic şi nebiruit apărător al sfintelor icoane. Oricând era gata să-şi dea şi viaţa pentru ele.
Pentru sfinţenia vieţii lui, l-a proslăvit Dumnezeu cu neputrezirea trupului şi cu darul facerii de minuni, atât în viaţă, cât şi după mutarea sa.
Auzind de aceste sfinte moaşte, boierii Craioveşti, Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu, ctitorii Mânăstirii Bistriţa Olteană, au răscumpărat cu bani şi au adus cu multă cheltuială sfintele moaşte ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Până astăzi se află făcător de minuni, precum şi sfânta mânăstire de multe primejdii este ferită şi pământul acesta multă folosinţă şi ajutor are, şi cine merge la sfântul cu smerenie şi cu credinţă, află folos şi tămăduire, atât trupeşte, cât şi sufleteşte.
Din anul 1490 până astăzi sfintele moaşte se află nestrămutate de la Mânăstirea Bistriţa.
Datorită deselor atacuri şi incursiuni ale ungurilor asupra ?ării Româneşti, călugării din Mânăstirea Bistriţa Olteană au săpat în secolul al XVI-lea o peşteră foarte ascunsă în stâncă, la un kilometru de mânăstire, unde ascundeau moaştele Sfântului Grigorie în vremuri de primejdie. Cu timpul în această peşteră s-a făcut un mic paraclis pictat, de o rară frumuseţe, numit Paraclisul Sfântului Grigorie. În vremuri de restrişte, aici se ascundeau sfintele moaşte, dimpreună cu călugării; iar în paraclis se făcea zilnic Liturghia şi toată pravila. Ultimul călugăr care s-a nevoit singur în peştera Sfântului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Mânăstirii Bistriţa. A decedat în anul 1958.
Singura dată când s-a încercat strămutarea sfintelor moaşte ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Mânăstirea Bistriţa Olteană, a fost în vara anului 1948. Membrii Sfântului Sinod au hotărât ca aceste sfinte moaşte să fie strămutate la catedrala episcopala din Ramnicu Valcea. Dar credincioşii din satele Bistriţa şi Costeşti, care sunt foarte legaţi duhovniceşte de Mânăstirea Bistriţa şi de moaştele Sfântului Grigorie, s-au opus.
În ziua când s-a pregătit procesiunea de transportare a sfintelor moaşte spre Râmnicu Vâlcea, sătenii au ieşit foarte revoltaţi înaintea preoţilor. Femeile plângeau de-a lungul şoselei, iar altele
s-au aşezat în mijlocul drumului, iar bărbaţii erau hotărâţi să întoarcă sfintele moaşte înapoi.
A fost o zi grea pentru toţi! A fost o zi de doliu pentru credincioşi, fiind amenintaţi să rămână fără moaştele Sfântului Grigorie, singura lor mângâiere în necazuri. Despre aceste lucruri însă nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credincioşii nu uită! Ei trebuie crezuţi, iertaţi şi admiraţi. Că ei apară mai tare ca noi credinţa. Ei respectă şi transmit tradiţia, se roagă mai mult ca noi, se smeresc mai mult, suferă mai mult şi plâng mai mult ca noi! De aceea au nevoie de părinţi duhovniceşti, de cuvinte blânde şi de mângâiere, mai mult ca noi toţi.
Strămutarea sfintelor moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai făcut. De la marginea satului Bistrita s-au întors înapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestrămutate cinci sute de ani. Atunci şi ţăranii s-au întors la casele lor împreună cu femeile şi copiii.
S-a făcut din nou linişte la Mânăstirea Bistriţa. Dar după câţiva ani, călugăriţele de aici au fost transferate la alte mânăstiri, soborul lor s-a risipit în toate părţile şi Mânăstirea Bistriţa a rămas goală. În chiliile maicilor au fost aduşi câteva sute de copii săraci şi reduşi mintal, ca să fie reeducaţi aici. Liturghia zilnică şi pravila călugărească au încetat din anul 1960. Singure moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, uitate de cei mai multi, stăteau de veghe permanent în biserică.
În prezent, după anii de tristă amintire pentru Biserica Ortodoxă Română, lucrurile s-au schimbat şi la frumoasa mânăstire vâlceană, unde se află sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul. Viaţa monahală a renăscut şi aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate părţile, aleargă la sfintele moaşte ale Sfântului Grigorie Decapolitul, dobândind sănătate şi ajutor.