leasing@afiparkbrasov.ro leasing@afiparkbrasov.ro

Curs BNR

1 EUR = 4.6975 RON

1 USD = 4.1192 RON

1 GBP = 5.3305 RON

1 XAU = 170.2283 RON

1 AED = 1.1214 RON

1 AUD = 2.9602 RON

1 BGN = 2.4018 RON

1 BRL = 1.0983 RON

1 CAD = 3.1066 RON

1 CHF = 4.1441 RON

1 CNY = 0.6079 RON

1 CZK = 0.1837 RON

1 DKK = 0.6293 RON

1 EGP = 0.2302 RON

1 HUF = 1.4745 RON

1 INR = 0.0579 RON

1 JPY = 3.7645 RON

1 KRW = 0.3669 RON

1 MDL = 0.2402 RON

1 MXN = 0.2160 RON

1 NOK = 0.4829 RON

1 NZD = 2.7866 RON

1 PLN = 1.0943 RON

1 RSD = 0.0397 RON

1 RUB = 0.0620 RON

1 SEK = 0.4579 RON

1 TRY = 0.7696 RON

1 UAH = 0.1472 RON

1 XDR = 5.7408 RON

1 ZAR = 0.2981 RON

Editia 6968 - 21 mai 08:29

Sfântul Iacob Putneanul

Autor:

Publicat la 13 mai 2019

Sfântul Iacob Putneanul

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. La numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna şi a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost.
Văzând părinţii putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viaţă aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român şi a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile şi mănăstirile din toate ţinuturile locuite de români.
Grija pentru românii din Transilvania, ameninţaţi să-şi lepede credinţa strămoşească, şi-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărţi spre apărarea dreptei credinţe, cât şi prin hirotonirea de preoţi şi trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufleteşti, în Maramureş şi în ţinutul Clujului.
Sfântul Iacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţilor săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. De aceea a înfiinţat şcoli şi a tipărit cărţi de învăţătură şi de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) şi înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară rurală din Moldova. Fără învăţătură, sufletul se usucă, scria el: „Învăţătura este asemenea cu florile cele mirositoare, iar cel neînvăţat este asemenea copacului celui uscat”. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viaţă, dar în vremea păstoririi sale s-a reuşit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume.
Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi şi altele.
În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desfiinţarea veciniei în 1749) şi a unor biruri împovărătoare (desfiinţarea vădrăritului în 1756), în primul rând a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora. Iată cum este descrisă fapta Sfântului Iacob şi gravitatea văcăritului într-o cronică din epocă: „Îndemnându-se din râvnă dumnezeiască şi prin duhovnicescul sfat al Preasfinţitului Iacob Mitropolitul Moldovei şi socotind cum că toată ticăloşia şi stricăciunea ţării acesteia nu este dintr-altă, fără numai dintr-acea dajdie stricătoare şi urâtă, că măcar că vaci nu rămăseseră la locuitorii ţării, dar, de vreme ce era văcăritul, tot trebuia să dea sumă de bani, şi o babă săracă, ce toarce în furcă să-şi agonisească hrana şi comândul său, trebuia la acea vreme să dea şi ea bani la văcărit”.
Ca un făcător de pace şi ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei. În scrisoare a prezentat situaţia în care se afla ţara, cu satele arse şi locuitorii robiţi, obligaţia de a apăra pe locuitori şi a nu-i ataca şi a cerut să înceteze distrugerea ţării şi uciderea populaţiei.
„Vedem că toţi săracii din raiaua Moldovei se pradă de tot, se jăcuiesc, să omoară şi se robesc, şi se ard cu foc fânaţele şi ariile cu pâine, şi casele pe la târguri şi pe la sate de către tătari Nohai şi Bugegi, şi toată raiaua s-au risipit şi s-au bejenit prin păduri şi aiurea, unde nici acolo nu pot să se mistuiască. Şi nu numai că-i pradă de bucate şi de altele ce au pe afară, ci necontenit şi acolo, prin pădure, năvălind tătarii cu armele lor, mulţime de oameni din săraca raia au omorât, şi pe câţi prind vii îi robesc şi fac batjocoră de femeile şi fetele oamenilor. Şi alte multe nevoi şi supărări ce se fac întru această una dată nu s-au făcut în săracele raiale de când sunt şi până acum, că mai la toate ţinuturile n-au rămas nici un fel de dobitoc neluat, pâinile cele strânse pe la arii le ard, cele ce au rămas nesecerate se prăpădesc pe pământ, şi mulţi din locuitorii ţinuturilor de sus, de spaimă şi groaza aceasta, s-au dus printr-alte ţări, lăsându-şi toate ale lor la pieire numai să scape cu sufletele de urgia aceasta pentru care şi noi cu toţii ne aflăm la mare întristăciune. Pentru aceasta, cu plecăciune până la pământ şi cu fierbinţi lacrimi, ne rugăm Măriilor Voastre să socotiţi dreptatea lui Dumnezeu că nu suntem cu nimic vinovaţi, nici suntem haini împărăţiei sau Măriilor voastre. Şi să fie mila Măriilor Voastre, să porunciţi să se oprească prada, să se ridice tătarul deasupra săracilor raialei, că n-are margini răutatea aceasta ce sau făcut în ticăloasa ţară ...”.
A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-şi lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.
Petrecând ultima parte a vieţii la mănăstirea sa de metanie, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovniceşte şi material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei româneşti în vremurile grele ce aveau să vină odată cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775.
Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte şi de stricăciune”.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, după Paştile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.
Purtându-şi cu sârguinţă şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredinţat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin şcoală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povăţuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci şi smeriţi, care a dus o viaţă de Sfânt”. De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.

+0 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

(nu va aparea pe site)
loading

Din aceeași categorie