Sfaturi către tinerii

Dragii mei tineri, voi sunteţi în floarea vârstei, trăiţi-vă tinereţea! E a voastră! Şi trebuie s-o trăiţi înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenţei şi ale bunei cuviinţe. Nu vă imaginaţi cât este de plăcut să-ţi trăieşti tinereţea fără ca mai târziu să-ţi fie ruşine sau să-ţi pară rău de faptele pe care le-ai făcut. Dragii mei, păstraţi-vă sănătatea sufletului, aşa cum ţineţi cel puţin la sănătatea trupului vostru. Învăţaţi-vă înainte de toate să aveţi spirit de discernământ, a deosebi între bine şi rău, între sănătos şi nesănătos, între folositor şi nefolositor. Este începutul înţelepciunii voastre de tineri.
Este în firea lucrurilor ca un tânăr să fie curios. Fiţi curioşi! Cât se poate de curioşi. În ştiinţa voastră, în setea voastră de carte, în setea voastră de educaţie, fiecare unde îl trage inima, dar nu lăsaţi curiozitatea să umble acolo unde este în primejdie. Oricât ai fi de curios, nu-ţi vei pune mâna într-un cuib de vipere. La vârsta fragedă, vă pândesc anumite primejdii. Lipsa de discernământ, curiozitatea nesăbuită, viciile care se infiltrează încetul cu încetul. Dragii mei, vine o vreme când începi să bagi de seama că ai mers prea departe şi că trebuie să te opreşti. Dar vreau să vă spun acum un singur lucru: din ce în ce mai mult se dau semnale de alarmă în ţara noastră că tinerii încep să devină toxicomani, să fie consumatori de droguri. Ţineţi minte de la mine! Din orice deprindere rea şi din orice viciu există o cale de întoarcere! De la consumul de droguri nu există cale de întoarcere! Opriţi-vă curiozitatea la pragul acestui mare pericol al vieţii noastre sociale!
Este un îndemn pe care ni-l cer şi vremurile de astăzi în care în special tineretul este chemat la superficialitate, la frivolitate, la viaţa uşoară, la viaţa lipsită de preocupări stabile şi serioase. Se vorbeşte de un tineret debusolat, care nu are niciun fel de ideal, care nu poate
să-şi facă un plan. Ei bine, scuturaţi-vă iubiţii mei tineri şi tinere, scuturaţi-vă de această superficialitate, de această comoditate a vieţii şi pătrundeţi în firea voastră lăuntrică.
Vă va prinde bine şi acum, vă va prinde bine mai cu seamă mai târziu, atunci când vă vor veni bătrâneţile şi veţi simţi că vă este sfârşitul aproape şi veţi privi în urmă şi veţi constata că Dumnezeu v-a făcut viaţa cât pasul de-o palmă şi că nu aţi lăsat sau nu aţi realizat mare lucru în urma voastră. Dar dacă vă veţi cunoaşte fiinţa întreagă, în adâncul ei, atunci vă puteţi clădi o viaţă adevărată, puternică, solidă, rodnică şi atunci către sfârşitul vieţii veţi putea să vă apropiaţi împăcaţi, nu de neant, ci de împărăţia lui Dumnezeu, cu gândul că v-aţi împlinit misiunea şi v-aţi trăit cu adevărat viaţa care trebuia trăită şi care este una singură. Să vă pregătiţi pentru primirea Împărăţiei lui Dumnezeu, care este printre noi, prin biserica lui Hristos şi pe care o aşteptăm în viaţa veacului ce va să vie, Amin!