Sfinţilor Brâncoveni, rugaţi-vă pentru noi!

Nu cred că poţi găsi în cuprinsul ortodoxiei româneşti istorisire mai cutremurătoare precum cea a martiriului sfinţilor Brâncoveni. Constantin Voievod, împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi sfetnicul de încredere al voievodului, Ianache Văcărescu, şi-au înscris numele, prin martiriul lor, în rândul sfinţilor. Nu poţi citi istorisirea martiriului lor fără ca măcar să te emoţionezi câtuşi de puţin. Un tată îşi vede fiii ucişi, după care el însuşi este ucis. Ca timp istoric, distanţa este scurtă: trei sute de ani. Demnitarii europeni, prezenţi atunci la Înalta Poartă, priveau la mărturisirea de credinţă a Brâncovenilor ca la un spectacol, aşa cum îi priveau romanii pe martirii creştini ucişi în arenă de animalele sălbatice sau de gladiatori. Aşa cum şi noi, astăzi, citim cu detaşare ştirile în care sunt relatate suferinţele şi martiriul creştinilor din unele ţări musulmane. Ne cutremurăm cunoscând felul în care Martirii Brâncoveni au fost martirizaţi, dar ne bucurăm în acelaşi timp că Domnul Hristos ne-a rânduit astfel de modele de sfinţi şi astfel de rugători. Sfinţilor Martiri ai lui Hristos, rugaţi-vă să primim şi noi darul mărturisirii credinţei în Dumnezeul Cel adevărat, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă.