Şi ea a consimţit la Jertfă!

Cum să vă spun despre Maica Domnului? De câte ori m-a durut viaţa am alergat la ea cu mai mare îndrăzneală decât la Tatăl Ceresc! Ştiu că El este izvorul binelui meu şi că nu pregetă să îmi poarte de grijă. Dar ştiind cât îl supăr în fiecare zi, mereu m-am simţit ruşinată să alerg la Tatăl. Şi atunci am mers des, foarte des, la Maică! Dacă trebuie să mă bucur, mă gândesc la sfiala ei în faţa veştii că va naşte pe Pruncul dumnezeiesc! Dacă trebuie să educ, mă gândesc la smerenia şi curajul ei de a-l educa pe Fiul dumnezeiesc! Dacă trebuie să îndur, mă gândesc la lacrimile ei care s-au înăbuşit în faţa Crucii, de dragul omenirii! Când vreau să pictez o icoană, nu mă pot abţine de la ipostazele Maicii! Mi-e dragă ca o Mamă, simt că mă înţelege în toate neputinţele mele, ştiu că nu mă lasă! Că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său era, este oarecum de aşteptat, căci dragostea Lui faţă de noi e dumnezeiască! Dar tot El ne-a arătat prin Maica Domnului că şi un om poate iubi dumnezeieşte: deşi a durut-o atât de adânc, şi Ea a consimţit la Jertfa Fiului pentru noi, pentru mine!