Televizorul sau viaţa!

Nu mai sunt de mult timp un telespectator fidel, din diverse motive. Atunci când aleg să deschid totuşi televizorul, de regulă pentru ştiri, „zappez” cu telecomanda şi aleg repede să închid pentru că nu am … ce să aleg. Este îngrijorător să vezi câtă prostie, câtă mizerie pot aduce în casele noastre majoritatea emisiunilor care ne prezintă „personalităţile” mondene. S-a mai certat cineva? S-au înjurat? A murit cineva? E foarte bine! Avem subiect pentru emisiuni pe perioade destul de lungi de timp. Într-un fel, situaţia este de înţeles pentru jurnalişti deoarece scandalurile sunt cea mai  profitabilă sursă de venituri. Din păcate! Şi le aduc venituri pentru că foarte mulţi români adoră pur şi simplu să se lase hipnotizaţi de micul ecran. Acesta a devenit dumnezeul lor, este pus în casă la loc de cinste, de multe ori înlocuind chiar icoana. Mulţi, chiar foarte mulţi dintre oameni îşi modelează viaţa după programele şi filmele difuzate la tv, iar prin seriale care acaparează timp de câţiva ani viaţa personală aceştia îşi mutilează timpul pe care în mod normal s-ar cuveni să îl folosească pentru cu totul altceva. Să mă rog? Ei, aş! Nu am timp de aşa ceva, sunt mult prea ocupat.

Păcatul idolatriei
Din păcate, omul „televizual” îşi consumă viaţa pentru lucruri de nimic, îşi adapă mintea şi sufletul cu alte vieţi pe care, mai departe, le „propovăduieşte” altora. Pentru că nu îşi hrăneşte mintea cu o lectură folositoare, pentru că nu este preocupat de rugăciune, acest tip de om nici nu poate fi preocupat decât de mondenităţi şi de subcultura promovată cu insistenţă pe micul ecran. Subiectele predilecte de discuţie sunt cele văzute şi trăite cu toată fiinţa la televizor: certurile dintre artişti, diversele scandaluri, decesul vreunei vedete, politica dâmboviţeană şi, tot mai des, împroşcarea cu noroi în Biserică şi în slujitorii ei. Discuţiile dintre oameni se poartă pe două fronturi: unul este viaţa de zi cu zi, iar celălalt îl constituie forumurile on-line în care, sub protecţia anonimatului, sunt aşternute pe „hârtia virtuală” tot felul de gânduri care mai de care mai murdare. De regulă pe oameni îi preocupă lucrurile pe care le trăiesc în viaţa de zi cu zi, ori când te trezeşti cu ochii în televizor, când adormi hipnotizat de sunetul şi de imaginea care emană din acesta şi când îţi condimentezi ziua tot cu el, nici nu ai avea ce să discuţi altceva. Eşti rupt chiar şi de realitatea din jurul tău. Privitul la televizor a devenit o adevărată încălcare a poruncii a II-a din Decalog: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor” (Ieş. 20, 4-5).
În perioada Praznicului Învierii Domnului mi-a fost dat să aud şi să văd personal cum unele vedete autohtone au început să dea sfaturi, să îi „catehizeze” pe „credincioşii” care nu îşi mai pot urni trupul şi sufletul din faţa televizorului. Unii cred că un simplu pelerinaj la Locurile Sfinte te transformă în priceput la toate, dacă nu chiar într-un om plin de virtuţi. Dacă icoana este înlocuită de televizor de către împătimiţii vizionării programelor şi emisiunilor, pricepuţii de tot felul într-ale religiei devin un fel de preoţi idolatri care îşi educă „enoriaşii” aşa cum ştiu ei mai bine: cu multă mândrie, superficial şi greşit. La dezumanizarea persoanei prin subcultura televizată a contribuit foarte mult şi desfiinţarea postului TVR Cultural că, deh, omul docil nu se construieşte prin cultură, cin prin cultivarea patimilor şi a josniciei. Ne mai mângâiem şi întărim în credinţă prin Trinitas Tv şi prin cele câteva emisiuni şi documentare educative care se găsesc în grila televiziunilor comerciale cât şi a televiziunii publice, aceste emisiuni fiind difuzate de regulă la ore nocturne întrucât nu fac rating. Nu pot încheia cu „vizionare plăcută!”, ci cu opinia că reducerea semnificativă a timpului petrecut în faţa televizorului şi selectarea cu acrivie a programelor şi emisiunilor urmărite nu pot fi decât de folos.