Teologie Fundamentală

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent cursul de „Teologie Fundamentală” al reputatului profesor Corneliu Sârbu de la vechea Academie Teologică Andreiană de la Sibiu, actuala Facultate de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna”.
Lucrarea este o premieră la Sibiu şi se înscrie în eforturile Arhiepiscopiei Sibiului şi ale Facultăţii de Teologie din Sibiu de a valorifica opera marilor profesori de altădată care au marcat învăţământul teologic din cetatea transilvăneană, la 221 de ani de la întemeiere. În acelaşi timp cartea este şi un omagiu adus părintelui profesor Corneliu Sârbu, unul dintre marii dascăli ai învăţământului teologic sibian. Părintele Corneliu Sârbu s-a născut la 27 august 1913 în Apoldu de Sus şi a fost primul profesor titular al catedrei de Teologie fundamentală la Academia Teologică Andreiană, activând în perioada 1952-1977. A studiat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie (1924-1932), a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1932-1936), unde a avut dascăli pe cei mai reputaţii profesori ai instituţiei. În 1936 a devenit licenţiat în teologie la Cernăuţi şi mai apoi şi-a luat doctoratul în teologie în 1940 cu teza „Harul divin şi libertatea voinţei umane”.
În perioada 1936-1940 a fost profesor suplinitor de religie la Liceul de băieţi din Petroşani, iar în 1940 a fost numit profesor suplinitor la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. În 1943 a fost numit conferenţiar la catedra de Îndrumări misionare şi Sectologie, iar în 1952 a devenit profesor titular la catedra de teologie fundamentală şi istoria religiilor, până la pensionarea sa din 1977 pe motive de boală. A rămas în istoria teologiei româneşti ca un mare profesor şi un bun pedagog.
Lucrarea „Teologie Fundamentală” apărută acum la Sibiu este cursul părintelui Corneliu Sârbu la care a lucrat până la pensionare, dar care nu a fost publicat niciodată, ci a rămas în manuscris. Prin grija fiului său, Corneliu Sârbu jr., cursul părintelui profesor vede lumina tiparului şi se adresează teologilor, studenţilor şi preoţilor.
Lucrarea tratează trei mari teme teologice: „Revelaţia divină”, „Religia în general” şi „Religia creştină”. Despre „Revelaţia divină”, părintele Corneliu Sârbu afirmă că „deţine o importanţă deosebită în cadrul religiei, în general, şi al religiei creştine, în special. De adevărul ei depind toate celelalte adevăruri ale religiei creştine şi toată religia. De aceea, obiectul central al teologiei fundamentale este Revelaţia supranaturală, evenimentul Revelaţiei divine supranaturale”.
A doua temă a lucrării, „Religia în general”, este tratată în mai bine de 100 de pagini. Părintele Corneliu Sârbu tratează această temă plecând chiar de la termenul în sine, care şi-a găsit încă din antichitate definiri în opera marilor gânditori, precum Cicero, Lactanţiu, Virgiliu sau Fericitul Augustin.
„Cuvântul «religie» este indiscutabil de origine latină, şi anume o formă romană a cuvântului latin «religio». Cu toate acestea, asupra cuvântului sau rădăcinii din care se trage acest cuvânt, părerile cercetătorilor sunt împărţite: nu s-a ajuns la nici un acord deplin, la nici o unitate de vederi asupra originii acestui cuvânt nici până astăzi”, mai spune autorul. Tema continuă cu idei despre fiinţa religiei, sediul religiei interne, sentimentalismul, intelectualismul şi voluntarismul religios, experienţa religioasă, combaterea teoriilor psihologiste religioase unitlaterale din care generează misticismul bolnăvicios şi fideismul, concepţia filosofică idealistă despre religie şi combaterea ei, ipotezele despre originea religiei, necesitatea religiei.
Ultima parte a lucrării tratează tema „Religia creştină”, despre care părintele Corneliu Sârbu spune că „acordă o importanţă covârşitoare persoanei lui Iisus Hristos, cum nu acordă nici o religie întemeietorului ei. Însuşi numele pe care îl poartă arată că Domnul Iisus Hristos este Centrul şi Plinitorul Revelaţiei divine supranaturale. De aceea, adeverirea (acreditarea) Sa istorică, persoana şi activitatea Sa stau în centrul teologiei fundamentale.