Trei flăcăi călători

Trei tineri flăcăi: un ţesător, un croitor şi un cizmar, au hotărât să facă o călătorie peste mări şi ţări, în împărăţia nimănui, să vadă locuri noi şi să mai vorbească şi cu alţi oameni.
- Bine, bine - zise ţesătorul - dar cum vom vorbi cu oamenii din împărăţia nimănui, că noi nu vorbim limba lor?
- Ascultaţi la mine - zise cizmarul - unul dintre noi va învăţa prima propoziţie pe care o aude, al doilea va învăţa a doua propoziţie auzită, iar ultimul a treia propoziţie. Aşa vom învăţa de trei ori mai repede limba acelor oameni, nu-i aşa prietenii mei?
Bineînţeles că ceilalţi doi au fost încântaţi de ideea cizmarului, aşa că au luat-o la drum.
În primul oraş din împărăţia nimănui, era mare târg, când flăcăii noştri au ajuns acolo. Toată lumea se uita curioasă la cei trei prieteni.
- Trei feciori străini - strigă o bătrânică.
Ţesătorul auzi ce spuse bătrâna, şi imediat memoră propoziţia.
Merseră mai departe prietenii noştri, până când văzură un ţăran. Acesta vindea găini şi striga cât îl ţinea gura:
- Pentru douăzeci de galbeni! Pentru douăzeci de galbeni!
Croitorul repetă această propoziţie, până când o învăţă.
Puţin mai încolo se întâlniră cu un cerşetor. O femeie chiar atunci îi dădea de pomană ceva, iar cerşetorul mulţumi:
-Bogdaproste! Dumnezeu să te răsplătească!
Bineînţeles că cizmarul memoră repede ce auzi.
Mergând puţin mai departe, flăcăii noştri ajunseră la marginea oraşului. Obosiţi de atâta mers, se aşezară la marginea drumului, la umbra unei tufe. La umbra aceleiaşi tufe, dar pe cealaltă parte, se odihneau doi bătrâni. Unul dintre ei tocmai se plângea celuilalt:
- Închipuie-ţi ce-am păţit! Am pornit să merg în oraş, dar mi-au furat punguţa cu bani! Aveam aşa puţini bani, doar douăzeci de galbeni. Oare cine mi-o fi furat-o?
- Trei feciori străini, trei feciori străini! strigă repede ţesătorul, mândru de el.
Celălalt bătrân dădu din cap, zicând:
- Dar de ce or fi furat-o, dacă erau aşa puţini galbeni în punguţă?
- Pentru douazeci de galbeni, pentru douazeci de galbeni! zise repede croitorul, să vadă prietenii ce ştie.
Cei doi bătrâni s-au ridicat repede, au chemat poliţia şi i-au dus pe cei trei prieteni la închisoare. Pe drum, cizmarul repeta întruna:
- Bogdaproste! Dumnezeu să te răsplătească!
Mulţimea râdea, crezând că cei trei flăcăi sunt într-o ureche.
La judecată, judecătorul descoperi una două adevărul, eliberându-i pe cei trei prieteni trăsniţi.