Triodul – cale către Cer

Începând de duminică credincioşii ortodocşi pătrund într-o perioadă liturgică cu semnificaţii şi implicaţii deosebite, anume perioada Triodului. Este o perioadă lungă, de zece săptămâni, în care grija principală a fiecărui credincios este primenirea duhovnicească a fiinţei pentru întâmpinarea Marelui Praznic al Învierii. În această perioadă de zece săptămâni ne sunt puse înainte, în fiecare dumincă, evenimente, pilde sau persoane deosebite ca trepte către desăvârşirea pe care suntem chemaţi să ne străduim să o atingem pas cu pas, atât cât ne stă fiecăruia în putinţă. Triodul înseamnă pentru membrii Bisericii interiorizare, conştientizare a păcatului, împăcare cu semenii şi cu Dumnezeu, mărturisire, post, rugăciune  şi, într-un cuvânt parcurgerea etapelor necesare pentru curăţirea duhovnicească.
Denumirea de „Triod” vine de la principala carte folosită în cultul ortodox, Triodul care la slujba Utreniei cuprinde trei ode poetice (pesne) în loc de nouă câte sunt în celelalte două perioade liturgice ale anului bisericesc, Penticostarul şi Octoihul.

Vameşul şi fariseul
Prima Duminică din Triod ne ilustrează foarte frumos valoarea smereniei şi nimicnicia mândriei prin Pilda Vameşului şi a Fariseului spusă de Domnul nostru Iisus Hristos (Lc 18, 10-14). Fariseul, reprezentantul legii iudaice , în mândria lui îşi spunea „rugăciunea” comparându-şi „virtuţile” sale cu păcatele vameşului. Vameşul, conştient fiind de păcatele sale şi mergând la templu să se roage nu îndrăznea să intre, ci stând în spate îşi rostea în taină rugăciunea sa de pocăinţă către Dumnezeu: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului.” Mesajul pe care Mântuitorul ni-l transmite prin această pildă este unul clar: smerenia şi conştientizarea păcatului sunt virtuţi care ne apropie de Dumnezeu – vameşul s-a coborât „mai îndreptat la casa sa” după rugăciunea de la templu – pe când mândria ne îndepărtează de El, dar şi de semenii noştri.

Drum către Înviere
Biserica ne pune înainte această pildă tocmai la începutul Triodului nu în mod întâmplător. Ca să parcurgem calea postului avem nevoie de smerenie, tocmai pentru a fi în stare să ne vedem păcatele şi pentru a rosti înaintea lui Dumnezeu o rugăciune sinceră, curată, în care să ne prezentăm aşa cum suntem în realitate. Pentru aceasta se cuvine să avem ca pildă exemplul vameşului care, păcătos fiind, dar smerindu-se şi cunoscându-şi păcatele s-a apropiat de Dumnezeu asemenea unui fiu care îşi recunoaşte greşeala faţă de părintele său. Cel care se mândreşte îşi pune ca mască, de cele mai multe ori, virtuţi aparente, înşelătoare – „Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig” – prin care îşi creează o personalitate întra-adevăr puternică, dar respingătoare. Chiar dacă îi poate înşela pe oameni această mască înşelătoare îl respinge înainte de toate pe ...Dumnezeu.
Cele trei săptămâni care urmează sunt săptămâni pregătitoare pentru intrarea în Postul cel mare şi au în vedere atât pregătirea noastră spirituală cât şi pe cea fizică. Altfel spus, Triodul este o perioadă de care avem tot mai multă nevoie pentru că ne îndepărtăm simţitor de lumina Învierii prin păcatele noastre, dar mai ales prin aparentele noastre „virtuţi”. De aceea prin Triod suntem chemaţi să ne reamintim că drumul nostru în această viaţă ar trebui să ţintească tocmai ceea ce pierdem prin păcat şi anume lumina Învierii şi Împărăţia lui Dumnezeu. Nu este greu să înlocuim slava deşartă a fariseului cu smerenia prin care se câştigă Împărăţia Cerurilor, dar este nevoie în primul rând de voinţă şi acolo unde creştinul îşi pune voinţa în lucrare Dumnezeu vine cu puterea Sa binecuvântând strădania fiecăruia.

Foto: Oana Nechifor