Un frizer fascinant

M-am dus săptămâna trecută cu toţi membrii familiei să ne tundem ... undeva în Braşov, la un mol. Nu am fost niciodată fascinată de un frizer. Nu mi s-a părut prea interesantă meseria, m-am gândit deseori că practicanţii acestei meserii sunt nevoiţi să umble cu mâinile pe tot felul de capete şi, de aceea, nu poate fi foarte plăcut să ai o astfel de meserie. Dar Andrei, frizerul care m-a tuns săptămâna trecută, a reuşit să mă fascineze. Poate că meseria lui Andrei se numeşte în limbaj modern, „hăcuit” de englezisme şi alte „isme”, hair-stylist. Dar cred că Andrei nu se supără dacă îi spun frizer fiindcă, în primul rând, Andrei este un tânăr domn cu o minte deschisă, simpatic şi spiritual. De exemplu, i-am spus că mâinile lui impresionează prin mişcări şi prin degetele de pianist şi mi-a răspuns că ele reprezintă un truc pentru a distrage atenţia clienţilor până când îi iese lui freza aşa cum doreşte.

Mâinile de aur
Nu ştiu dacă freza mea care a rezultat din munca lui Andrei este modernă şi/sau corectă. Mie îmi place! Dar ştiu sigur că, în timp ce mă tundea, nici nu mă interesa prea mult ce iese fiindcă îi priveam uimită mâinile care parcă executau un dans la care erau invitate pe rând şuviţele mele de păr. „Dansul” acesta al mâinilor împletea graţia cu ritmul alert sub ochii extrem de atenţi, preocupaţi şi scrutători ai stăpânului lor. Apoi a urmat aşezarea la locul ei a fiecărei şuviţe şi explicaţiile despre cum poate fi făcută acasă o freză uşor şi cu puţină inspiraţie. Ei, eu, dascăl de atâţia ani, nu m-am gândit că o vizită la frizer poate fi o lecţie, şi pe deasupra una interesantă şi chiar fascinantă.

Pasiunea îi place lui Dumnezeu
De ce m-am gândit atât de mult la mâinile lui Andrei? Pentru pasiunea lor, pentru atenţia şi migala, care izvorăsc din sensibilităţile sufletului, puse în vârful degetelor lui! Se spune deseori că Dumnezeu nu ne vrea „căldicei”, ci arzând inimile noastre a credinţă, nădejde şi dragoste. Nu ştiu dacă Andrei crede în Dumnezeu! Dar mi-aş dori să creadă şi încă să aibă aceeaşi pasiune şi în relaţia cu Creatorul. Dar fiindcă am întâlnit un om atât de preocupat de munca lui, un altfel de artist şi, deci, de creator, am zăbovit o vreme asupra ideii de pasiune, asupra muncii făcute cu drag, cu atenţie şi cu responsabilitate, asupra dorinţei de a-l face pe celălalt să se simtă bine de pe urma muncii tale, să se simtă important trecător prin viaţa ta şi, de ce nu, un om mai frumos ... şi la propriu, şi la figurat!
M-am gândit că fiecare avem în noi putinţa devenirii asemenea cu Cel care ne-a creat prin faptul că a pus în fiecare dintre noi o forţă creatoare, căreia noi îi spunem talent, pe care ne-o descoperiim sau nu. Cei care o descoperă sunt fericiţi fiindcă fac ceea ce le place, place şi altora ceea ce fac ei, se simt împliniţi, dăruiesc şi îşi dăruiesc Bucurie! Şi, până la urmă, pentru asta am fost creaţi, pentru Bucurie! Naşterea Domnului să te găsească sănătos şi la fel de creativ, Andrei!
Tuturor, post cu descoperirea propriilor forţe creatoare!