Unde este comoara ta…

Comoară. Ce cuvânt frumos şi câtă fascinaţie ascunde în sensul său! În primul rând suntem tentaţi să ne gândim la cufere cu giuvaieruri, obiecte din aur cu pietre preţioase, bani mulţi din aur şi argint. Cuvântul, fiind încărcat de vechime, te duce cu gândul la averi ascunse ale secolelor trecute. Parcă, fiecare tânjim să descoperim o astfel de comoară. Am dorii să aflăm că un strămoş a lăsat pentru noi, undeva bine ascuns, o astfel de avere.
Am fi mulţumiţi dacă am descoperi un astfel de cufăr şi dacă ar fi al familiei noastre. Îmi aduc aminte că anul trecut un tânăr, din judeţul Hunedoara, a descoperit într-o scorbură ceva de genul acesta. Plin de nobleţe şi simplitate, acel tânăr, conştient de valoarea descoperirii, dar şi de faptul că ea nu îi apaţine, a predat-o autorităţilor locale. Toată stima şi consideraţia. Poate, unii dintre noi, ar fi preferat să o păstreze, pierzând stima şi consideraţia publică. În contextul contemporan poate că ar fi de înţeles şi astfel de oameni.
Cred, totuşi, cu tărie că gestul curat la făcut pe tânăr mai fericit, chiar dacă nu la îmbogăţit, material. Păstrând acele bunuri totul ar fi devenit foarte complicat. Trebuia să descopere un sistem destul de complex pentru a valorifica bunurile, neoficial. Veniturile dobândite, care cu siguranţă nu ar fi fost mici, ar fi atras oamenii cu rele intenţii şi pe lângă riscul de a rămâne fără ele era posibil să fie periclitată şi siguranţa personală şi a familiei. Câte complicaţii!

…acolo va fi şi inima ta Matei 6, 21
Acest tânăr, a descoperit dinainte, cu siguranţă, sensul cel mai frumos al comorii, aerul proaspăt şi curat al judeţului său, liniştea şi armonia spaţiului său natal, care acum a fost întregită de elementele de istorie descoperite de el şi valorificate de specialişti. Bunurile materiale le poţi pierde sau pot fi furate, dar bucuriile acestea nimeni nu le poate răpi cuiva. Până la urmă, orice bun are valoare, dacă ne crează o bucurie, o stare sufletească plăcută, deci comoara este cea care umple inima, nu bugetul unei persoane. Dincolo de sensul acesta material mai preţios este cel sufletesc. Poate, unii ajung mai greu la această concluzie, dar acesta este adevărul pe care, mai devreme sau mai târziu, îl înţelegem cu toţii. Acest Adevăr este, de fapt, dumnezeiesc şi Hristos îl descoperă, iarăşi, în acest început al postului, pentru a-l face viu în inimile noastre. Fără descoperirea Pedagogului desăvârşit, nouă, ne-ar fi fost greu, dacă nu chiar imposibil să percepem atât de frumos sensul comorilor ce le avem. Cu siguranţă acel tânăr a fost învăţat acasă, la şcoală şi mai ales la Biserică acest fascinant sens al cuvântului comoară. Sper, ca şi de acum încolo cele trei centre de educaţie ale poporului nostru să fie prezente în viaţa copiilor acestui neam, plin de valori nepieritoare.
Închei aceste gânduri, cu un îndemn către cititorii acestei publicaţii. Iubiţi cititori a venit vremea să mărturisim credinţa noastră cu tărie. Un atac violent asupra biserici a fost deja dat şi dacă nu ne unim forţele vrăjmaşii creştinismului vor învinge. Pare că este o luptă împotriva unei ore din învăţământul românesc sau poate împotriva vreunui profesor, mai puţin experimentat, dar atacul este împotriva Bisericii. Vă îndemn pe toţi optaţi pentru ca viitorul acestui neam să fie creştin, să nu pierdem acest bun obţinut, chiar dacă uneori, ora de religie nu este la cea mai înaltă treaptă a prezentării sale, aceasta se mai poate îndrepta.