Uniţi în apărarea valorilor şi a creştinismului

„Fără umbră de îndoială pot să fie definite bune” relaţiile actuale dintre Rusia şi Vatican şi „aceasta nu este numai opinia mea, ci este opinia preşedintelui nostru. Vladimir Putin a vorbit despre aceasta în două întâlniri şi într-o conversaţie telefonică cu Papa.” Astfel a afirmat ambasadorul rus la Sfântul Scaun, Aleksandr Avdeev, într-un interviu pentru Sputnik News Italia, în ajunul reuniunii plenare a ambasadorilor şi reprezentanţilor permanenţi ai Rusiei în lume, care este organizată la fiecare doi ani.
Interpelat cu privire la raportul dintre ţara sa şi Sfântul Scaun, diplomatul porneşte de la amintirea călătoriei din vara trecută în Rusia a Cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat, în cadrul căreia l-a întâlnit şi pe Putin la Soci: „Cei doi oameni de stat au convenit că relaţiile bilaterale sunt efectiv bune, baza lor este solidă pentru că se împărtăşesc viziuni asemănătoare cu privire la lumea de astăzi. Înainte de toate, ruşii şi Vaticanul suntem în acord în găsirea marilor ameninţări din secolul al XXI-lea: divizarea continuă şi nedreaptă a lumii în bogaţi şi săraci, cursa înarmărilor, încălcarea regimului de neproliferare a armelor nucleare, chimice, bacteriologice şi a tehnologiilor rachetelor. Sunt împărtăşite şi poziţiile cu privire la terorism şi extremism: sunt poziţii hotărâte aşa cum este lupta împotriva ambelor probleme.”
„Vaticanul şi noi ruşii ne opunem extremismului religios, dar există şi noi realităţi, noi ameninţări împărtăşite de Papa şi de Rusia: în primul rând înlocuirea adevăratei culturi cu cultura de masă. Valorile tradiţionale ale civilizaţiei noastre creştine sunt private de semnificaţia lor. Concepte precum conştiinţa, poruncile sunt comune pentru civilizaţia noastră, pentru cei care cred şi pentru cei care nu cred. Trăim într-un sistem unic definit de aceste coordonate etice. Însă astăzi aceste coordonate sunt private de importanţa lor şi aceasta preocupă Vaticanul, pe catolici, şi Biserica noastră. Preocupă faptul că treptat modul de a gândi al persoanelor trece de la un sistem educativ bazat pe literatură şi pe şcoală la unul bazat pe internet.”
De fapt, conform lui Avdeev, între catolici şi ortodocşi există o „teamă” reală faţă de „calitatea modului de a gândi” al tinerilor de astăzi: deşi „buni şi inteligenţi”, ei „citesc nu ceea ce este scris bine sau ceea ce este considerat un clasic contemporan sau din trecut, ci materiale publicitare. Pentru aceasta, evaluările produselor intelectuale (teatru, cinema, literatură) nu se mai fac în termeni culturali sau artistici, ci comerciali. Toate acestea preocupă Vaticanul, dar şi pe noi, pentru că trăim aceeaşi situaţie. Capitalizarea economiei duce la capitalizarea inteligenţei şi la slăbirea
valorilor morale. Nu întâmplător Papa a propus o iniţiativă interesantă pe care am aprobat-o în întregime: întărirea bazei morale a dreptului internaţional. Dreptul internaţional, şi atunci când este în mâna unor figuri ostile, nu ar trebui să fie aplicat niciodată cu cinism şi în termeni birocratic demagogici, ci ar trebui să aibă în schimb o bază etică. În acest sens diplomaţia devine arta de a face să devină posibile lucrurile în cadrul unor valori determinate. Diplomaţia nu poate să fie imorală. Sau cel puţin diplomaţia noastră nu este imorală.”
Cât priveşte raportul dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, Aleksandr Avdeea aminteşte declaraţia comună semnată de Papa Francisc şi PF Kiril la Havana, în 2015: „Un document foarte puternic, care încearcă să citească contemporaneitatea”, acea analiză împărtăşită de cele două Biserici „coincide cu aceea a diplomaţiei ruseşti”, afirmă el. După aceea subliniază că: „Relaţiile între cele două Biserici sunt foarte bune. Motivul este, în mod clar, că Vaticanul (aşa cum Papa a declarat oficial) a întrerupt politica de prozelitism care era făcută în urmă cu 15-20 de ani. Această practică a fost întreruptă şi definită păcat. Ambele părţi (Papa a declarat asta public) colaborează în mod egal şi menţinând propria unicitate. Acest lucru este important pentru Biserică.”
Revelând în colocviu unele detalii personale despre munca sa („Imediat după venirea mea, în primele mele luni în Vatican eram foarte confuz. Nu înţelegeam unde erau organele de guvern şi cele religioase pentru că au toate nume diferite: dicastere, direcţii, departamente, consilii religioase. Dar încet-încet totul s-a aranjat.”), ambasadorul evidenţiază cum relaţiile ruso-vaticane continuă şi la nivel cultural. „Există şi alte activităţi cu care suntem mândri”, spune el, citând corurile ortodoxe care au concerte în bisericile din Vatican la fiecare Crăciun şi Paşte, sau expoziţia de capodopere ale iconografiei ruseşti de la muzeul Rublev, organizată în sediul Ordinului de Malta (al cărui reprezentant oficial al Federaţiei Ruse este Avdeev) la Roma, sau expoziţia dedicată tragediei Bisericii Ortodoxe Ruse în timpul perioadei staliniste inaugurată de Cardinalul Ravasi şi de Mitropolitul Tikhon.
În plus, explică ambasadorul, „cooperăm strâns şi la nivel de arhive: Rosarkhiv, arhivele federale ruseşti, au încheiat în urmă cu trei ani un protocol unic în genul său pentru a colabora cu arhivele secrete vaticane. Nimic asemănător nu s-a întâmplat înainte! Şi astăzi cercetătorii ruşi pot veni liber în Vatican şi să caute în arhive documentele de care au nevoie. Totul este în consultare liberă. Şi arhivarii şi cercetătorii din Vatican pot să meargă în Rusia şi să facă acelaşi lucru.”