Viaţa de creştin

Acribia mărturisirii au împlinit-o cu amănunţime Mucenicii Bisericii noastre. Caracteristică se arată însă mărturisirea noilor mucenici din perioada turco-craţiei. Mulţi dintre aceşti fericiţi, răpiţi fiind de hoardele tiranice ale stăpânitorilor în diferitele răpiri de copii, erau supuşi la islamizare cu forţa, la o vârstă fragedă, şi nu mai aveau conştiinţa că şi-au călcat credinţa lor, din pricina vârstei timpurii. Dar cei cărora li s-a făcut cunoscut aceasta după creşterea lor, se pocăiau şi se întorceau prin pocăinţă la credinţa lor creştină şi mulţi dintre ei se refugiau în monahism. Dar boldul conştiinţei mărturisitoare nu tăcea nici după această aspră pocăinţă, încât îi aflăm pe mulţi predându-se de voie tiranilor şi mustrând nedreptatea făcută pe seama lor şi spălându-şi prin multe chinuri şi felurite mucenicii prima lor
lepădare, chiar dacă aceasta a fost fără voie.
Calea către mucenicie şi, în general, poziţia mărturisitoare a credinţei creştine nu se arată numai în zilele de prigoană în inimile fierbinţi ale credincioşilor, ci şi după potolirea furtunii războiului diferitelor prigoane. Au născocit moduri şi mijloace ale unei răstigniri de voie, supunându-se diferitelor nevoinţe ale lipsurilor şi luptelor, care chiar dacă păreau că luptă împotriva răutăţii cuprinzătoare şi pentru dobândirea virtuţilor, scopul lor profund era râvna iubitoare de Dumnezeu pentru dragostea lui Hristos, Cel Care ne-a iubit pe noi mai întâi. Cei care prin botez L-au îmbrăcat pe Hristos prin har, în mod conştient au pătruns în înţelesul morţii şi după aceea al Învierii Lui, unde are loc, ca o consecinţă, tăierea relaţiei lor cu păcatul şi astfel se înfăptuieşte dorita imitare a modelului lor, Hristos.
Asemănarea cu Hristos nu se înfăptuieşte însă prin mijloacele naturale ale imitării, ci prin harul Duhul Sfânt, care Se revarsă credincioşilor prin dumnezeieştile Taine ale Bisericii. Simpla imitare a moravurilor creştine a credincioşilor arată intenţia lor corectă de a alege viaţa virtuoasă împotriva răutăţii unei vieţi stricate. Dar ei primesc deplina lor prefacere şi înaintare la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos şi mutarea lor de la moarte la viaţă prin împărtăşirea lucrărilor dumnezeieşti la care participă prin Tainele dumnezeieşti.