Vremuri tulburi!?

Dacă doreşti să trăieşti o viaţă liniştită, decentă şi lipsită de tot felul de presiuni exterioare nu o poţi face fără să constaţi degringolada specifică vremurilor. Tulburările de natură diversă nu sunt specifice doar ţării noastre, ci întregii lumi, dar, de regulă ne restrângem observaţiile la spaţiul european. Am putea spune chiar că, la noi tulburările încă nu au luat amploarea celor din Occident. Noi avem probleme noastre, ei pe ale lor. Însă, ale noastre sunt cel puţin la fel de grave, chiar dacă natura lor este diferită. Pare-se că asistăm neputincioşi la o schimbare a lumii, o schimbare care provoacă fiori pe şira multor spinări. Statisticile arată că suntem săracii Europei, iar realitatea de zi cu zi nu dă nimănui speranţe de mai bine, nici măcar pentru următorul „cincinal”. Sărăcia materială a celor mulţi este în strânsă legătură cu prostia pentru că abandonul şcolar, o problemă din ce în ce mai gravă, pare a nu preocupa în mod serios pe nimeni. Însă acum vin cu paşi repezi alegerile şi politicienii aflaţi la putere deschid încet, dar (ne)sigur încă o cutie a pandorei pentru multe categorii aflate undeva în vecinătatea pragului sărăciei. Între timp a apărut un nou partid, îndrăzneţ, care pare a fi, în general, pe placul ateilor. Nu întâmplător în rândurile acestui partid şi-a făcut apariţia actorul care nu de mult îi înfiera cu vorbe ucigătoare pe ortodocşi, vorbind chiar de incendierea bisericilor. Acum, după ce a intrat în politică, cică îi pare rău! A devenit brusc politician! „Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să îţi spun cine eşti” – vorba asta este mai valabilă ca oricând astăzi. Eu cu cine votez?  - această întrebare turmentează minţile celor care sunt dornici să voteze responsabil şi este un motiv de reală îngrijorare, deoarece viitorul nostru depinde în foarte mare măsură de fiecare decizie luată în faţa urnelor. Sunt şi urme de speranţe şi de aceea fiecare trebuie să deschidă ochii, iar prin rugăciune să deschidă mintea pentru a fi luminată de Dumnezeu.

Nimic fără Dumnezeu
Pe de altă parte un tăvălug al imaginilor negative proiectate asupra Bisericii pare să urmărească un scop clar: distrugerea încrederii oamenilor în Biserică. Îmi aduc aminte de recenta întâlnire a tinerilor ortodocşi de la Bucureşti, întâlnire reflectată bogat în presa bisericească, dar care a lipsit aproape în totalitate din presa laică. Era prea frumos. Cum să munceşti la dărâmarea zidurilor bisericii şi în acelaşi timp să îi construieşti un edificiu vorbind frumos despre ea? Am văzut un titlu într-un ziar: „Trafic blocat din cauza întâlnirii tinerilor ortodocşi ….”.
Toate cele enumerate mai sus sunt doar câteva crâmpeie din ceea ce zilnic te revoltă din ştirile pe care le citeşti, le auzi, le vezi, ştiri care ar avea menirea să te informeze cât mai corect şi mai exact. Însă, menirea fixată de sponsori presei este de a manipula după cum dictează interesele acestora. Este o luptă ticăloasă pentru a schimba minţile şi sufletele oamenilor simpli, cultivaţi sau intelectuali de clasă, luptă în care, pe alocuri sunt aruncate şi nume grele, vândute pentru interesele meschine ale celor care mai au interese în ţară. Deocamdată, de exemplu, doar 40 la sută din terenul agricol este înstrăinat, deci mai este mult de luat. Aşadar, sunt câteva şi mi sunt multe altele, dar nimic din acestea nu pot birui mintea şi inima celui ancorat în Dumnezeu. Credinciosul adevărat nu poate fi manipulat, iar rugăciunea şi ancorarea autentică în spiritualitate cu tot ceea ce presupune ea, acestea pot dărui cu adevărat libertate minţii umane. Cred că doar o minte eliberată prin harul lui Dumnezeu poate crea un prezent frumos şi poate lăsa în urmă o istorie frumoasă.