„Nu știu dacă a meritat tot sacrificiu acela”

La 22 de ani de la moartea brașoveanului Liviu Cornel Babeș, soția sa, Etelka, nu știe dacă a meritat gestul celui cu care-și unise destinul Azi se împlinesc 22 de ani de când brașoveanul Liviu Cornel Babeș a avut curajul să protesteze împotriva unui regim criminal, lăsând în urma sa un copil de 11 ani și o soție îndurerată. Ca în fiecare an, eroul va fi comemorat pe pârtia Bradul, din Poiana Brașov, acolo unde, în 2 martie 1989, Liviu Babeș, un bărbat de 47 de ani, își dădea foc, în semn de protest față de regimul comunism. Avea cu el un carton pe care scrisese „Stop Mörder! Brașov = Auschwitz” (Opriți crima! Brașov = Auschwitz, n.r.). S-a stins după două ore, la spital, păzit de securiști. Bărbatul lucra pe post de maistru electrician la Trustul de Prefabricate Brașov, iar maniera în care și-a plănuit protestul i-a uimit pe apropiații lui. N-a spus nimănui ce urma să facă, nici măcar soției. Tragicul eveniment a fost făcut public în presa străină cu ajutorul a doi turiști scoțieni, care se aflau în acel moment pe pârtie și care au relatat întâmplarea unei agenții de știri, aceasta fiind preluată mai departe de marile publicații. În schimb, în țară doar românii care ascultau „Europa Liberă” au aflat de sinuciderea lui Liviu Babeș în numele libertății. La 22 de ani de la moartea lui, soția sa, Etelka Babeș, nu știe dacă a meritat gestul celui cu care-și unise destinul. „Sunt mulți cei care cunosc acest sacrificiu, dar nu știu câți îl și recunosc. În cazul celor care s-au descurcat după 89, probabil a meritat sacrificiul lui. Dar pentru cei care o duc rău și acum, nu știu cât a meritat. El a făcut asta pentru libertatea tuturor. Dar e o libertate complicată. Mulți și-au ales libertatea asta și au plecat în străinătate să se poată descurca. Pentru noi, pentru mine și fata mea, sacrificiul lui n-a meritat”, spune văduva brașoveanului. „Jan Palach al României” Pentru gestul său, Liviu Babeș a fost supranumit „Jan Palach al României”. Jan Palach a fost un student cehoslovac în vârstă de 20 de ani, care, în ziua de 19 ianuarie 1969, și-a dat foc în Piața Wenceslas din Praga, în fața Muzeului Național. Gestul său a fost un semn dramatic de protest în fața invadării Cehoslovaciei, în august 1968, de către armatele țărilor semnatare ale Tratatului de la Varșovia, versiunea comunistă a NATO. Însă, în timp ce în Cehia, Palach este un erou cinstit și respectat, în România, amintirea gestului brașoveanului se stinge încet. „Am fost și eu la monumentul închinat lui Jan Palach, anul trecut. Am văzut însă respectul celor care veneau în grupuri la el, este o altă educație acolo”, crede soția lui Liviu Babeș.