10 la sută din PIB pentru educaţie

Există peste 10 tipuri de împrejurări care generează ciclicitatea cu care se repetă istoria, analizate de sociologi mai ales în zonele adiacente dictaturilor sau chiar aflate în epicentrul lor. De la pierderea legăturii cu electoratul şi minciunile sfruntate, la gradul de sărăcie, pulverizarea drepturilor fundamentale şi teroare – toate influenţează cursul istoriei. România are exemple cu carul pentru toate situaţiile. Îmi place să cred însă că mai există un detaliu minunat, aflat în filonul ei spiritual, detaliu care a ajutat-o nu doar să provoace deşteptarea conştiinţei colective, ci să atingă masa critică: speranţa. Necazul a fost că până acum, partidele politice au folosit doar experienţele traumatizante pentru a-şi face campanie şi nu au pus pe masă alternativa. Uneori, cu explicaţii ridicole: nu vă spunem proiectul nostru, ne temem că nu-l fură adversarii. Ce vor românii Se întâmplă să cutreier atât zone bogate din România, cât şi unele unde sărăcia a devenit o etichetă, iar oamenii, după ce-şi varsă oful şi cer „scăpaţi-ne!”, vor să ştie care este argumentul pentru care trebuie să ne ştampileze pe noi, liberalii. Argument, nu promisiuni goale, cum le-a fost dat să audă. Ce bine este că nu trebuie să mint – căci aici este fenomenul despre care vorbeam! După cum se învaţă la cursurile de marketing politic şi electoral, cursuri transformate în strategii complicate, alegerile se câştigă cu două vehicule: frica şi bucuria. Sunt rarisime cazurile în care s-a mizat pe a doua variantă şi, probabil, doar în state foarte avansate, unde politicienii se bat cu proiecte şi abia pe locul doi vine împroşcarea cu noroi. Cum România nu este decât o candidată la civilizaţia generalizată, ca flăcăul de la ţară pe care-l laudă toţi pentru potenţial, cetăţenii ei nu au avut şansa să cântărească materie, ci înjurături. Până acum! Pentru prima oară în istoria noastră, odată cu pachetul obligatoriu în care se arată, cu fapte, nu cu minciuni, că nenorocirea poartă numele PSD, există încă ceva: dovada priceperii la politică. O altă politică! Ştiţi că în majoritatea ziarelor nordice, pagina de politică conţine exclusiv informaţii despre ceea ce considerăm noi „social”? Şi asta deoarece clasa care guvernează decizia a priceput ce înseamnă atunci când populaţia delegă suveranitatea, deci singura ei politică este binele comunitar. Prin urmare, nu exclusiv prin frică se câştigă alegerile, ci prin dovada că există şi oameni fericiţi. Ce-şi doresc românii? Să fie fericiţi. Este posibil? O, da!

Sate îmbătrânite, fără speranţă
Probabil că gluma cea mai mare care ne-a însoţit după 1989 este cea cu  potenţialul enorm pe care-l are ţara noastră. Riscăm să murim tânără speranţă sau confirmăm? Dacă aş avea miliarde, aş urca în autocare zeci de mii de cetăţeni din pungile de sărăcie ale ţării (Doamne, câte sunt!) şi le-aş duce să viziteze câteva oraşe şi comune din Transilvania. Paranteză: îmi scriu unii să nu mai zic în Oltenia că în Cluj-Napoca e bunăstare, că e frumos, pentru că oltenii sunt mândri şi mă vor sancţiona. Ei, ce să vezi? Eu nu vorbesc ca propagandiştii urii, nu îi etichetez drept proşti pe românii care au altă părere sau stau în expectativă. Oltenii nu au nicio vină că mijloacele de informare în masă au fost acaparate (cu mici şi curajoase excepţii) de bolşevici care nu au niciun interes să mediatizeze modele de comunităţi prospere. De asta este datoria noastră să le arătăm. Da, aceasta este bucuria pe care o livrăm electoratului: bucuria perpetuării modelelor de succes. Pentru prima oară, alegerile vor fi câştigate având în faţă realităţi palpabile, nu promisiuni deşarte. Mai rămâne ca mesajul să ajungă la oameni. El este simplu: milioane de români au plecat din ţară alungaţi de lipsa perspectivei unui trai decent. În acest ritm, în scurt timp nu am avea doar sate goale sau îmbătrânite, ci şi oraşe. Admit că aici am exagerat un pic, dar imposibilul negru a devenit posibil în 2 ani şi 6 luni. Îşi imagina cineva că imediat după ce va câştiga alegerile, PSD se va concentra pe schimbarea legislaţiei astfel încât să scape de închisoare o mână de îmbuibaţi politici? Nu îşi imagina, deoarece s-a bazat pe propriul obraz, nu? S-a bazat pe 7 ani de-acasă, pe „aşa ceva nu se face”.

Fapte, nu vorbe
Este un secret că infractorii politici au nenorocit România? Nu, o ştiu până şi copiii din ciclul primar. Astfel, însă, luând contact de timpuriu cu acest adevăr dureros, creierul lor de adolescenţi caută modalităţi de a evita dezastrul personal. Copiii ştiu de mici, din păcate tot mai mulţi, că salvarea e plecarea. Despre realităţile crunte aud zilnic de la părinţi: spitale în paragină, români care mor cu zile. Drumuri bombardate, bani europeni refuzaţi pentru că nu se pot fura (21 de miliarde!!). Alimente proaste aduse din Est, fermieri distruşi, cu credite pe care nu le mai pot plăti. Facturi la întreţinere dublate de managementul dezastruos. 2400 de şcoli cu toalete în fundul curţii, săli de clasă fără încălzire. Legi pentru infractori şi pentru trădători. Grupuri de interese, licitaţii trucate. Industria, vândută de Guvernele Năstase şi Tăriceanu pe comisioane grase. Comune fără apă şi canalizare. Lista este lungă şi reprezintă tot atâtea motive pentru care românii au plecat. Soluţia la toate? Bani europeni. Cum să facem ca istoria să nu se repete la capitolul nenorocirilor? Alocând 10 la sută din PIB pentru educaţie. Dar nu ca excepţie, ci ca regulă, minim 10 ani. De aici porneşte totul!

Comandat de Partidul Naţional Liberal, cod unic mandatar 41190007