Acum, papuci de fiţe. Altădată, opinci

 

Începutul de octombrie friguros ne-a determinat să scoatem din garderobă hainele de iarnă şi încălţămintea adecvată. Cine nu s-a simţit destul de trend, sigur a dat o fugă prin mall-uri, pentru a-şi „updata” outfitul.  În urmă cu zeci de ani, însă, lumea mergea la opincar pentru a fi în trend. Acum, la opincari mai merg doar cei care vor ceva atipic în colecţie. 

Cum se fac opincile, din ce materiale şi cât durează să faci un tip tradiţional de încălţăminte ne-a detaliat „opincar şef” şi vânzător - Alexandru Ilinca, meşter tradiţional. 

Nea Ilinca face opinci şi căciuli de astrahan de mic. De loc este din Vâlcea, dar obişnuieşte să bată ţara în lung şi lat cu marfa lui, la diferite evenimente. La Braşov a venit în cadrul unui târg. A furat meseria de la tatăl său şi de când s-a apucat de acest meşteşug nu s-a mai oprit. Pe lângă faptul că face încălţăminte tradiţională, Nea Ilinca o şi colecţionează: are opinci vechi de zeci de ani din diferite materiale. Una dintre perechi are chiar venerabila vârstă de 140 de ani. „A purtat-o un cioban şi mi-a dat o nepotul lui, care are 85 de ani”, detaliază meşterul, care a adăugat că cele mai vechi perechi de opinci erau şi foarte simple, pentru că atunci important era utilitatea ei, nu cât de bine arată. De aceea opincile erau fabricate din tot felul de materiale, din piele de vită, de porc fiind, dar opinci se făceau şi din scoarţă de copac, metal sau chiar din anvelope uzate de la fosta Dacie. 

Opincile erau încălţămintea de bază – şi la câmp, şi la bal. Nu le aveai, îţi rămânea varianta de a merge desculţ. „Cu ceva timp mai în urmă, toţi îşi confecţionau opinci, dar se întâmpla un fenomen. Oamenii se mai întâlneau la diferite evenimente şi vedeau că unii aveau opinci mai frumoase decât celălalt, mai ales femeile. Ele mergeau la bărbaţii lor şi se spuneau «Băi, tu eşti mai prost ca ălalalt, uite că nevasta lu` ăla are opinci mai frumoase, tu nu poţi să faci?»”, mai povesteşte meşterul. 

Dacă unii turiştii spun că nu ar purta aşa ceva, alţii îşi aduc aminte că în copilărie nu au avut încotro. Produsele meşterului sunt cel mult apreciate de românii stabiliţi peste graniţe. 

„Bine ar fi să nu dispară tradiţiile astea autentice”, spune un turist, care a participat la târgul unde l-a întâlnit pe Alexandru Ilinca. „Am purtat şi din alea de piele şi visul nostru era să avem din alea de cauciuc. Erau la modă prin 50 şi ceva. Nu de la Dacie, că nu era pe atunci. Ne-am făcut cu frate-miu, ne-am făcut”, spune un altul. Pentru o singură opincă, meşterul lucrează aproape o jumătate de oră, dar rezultatul merită.