Autoturismele de lux ale aristocraţiei bugetare

Cine a asistat – din întâmplare – la parada sosirii invitaţilor la şedinţa de bilanţ a DNA de la Cercul Militar nu se poate să nu fi fost impresionat de galeria de autoturisme de lux din care au descins “baronii justiţiei” şi afiliaţii lor din „câmpul tactic”. Mercedes, Audi, BMW – sunt mărcile preferate, full-options, pentru deplasările de acasă la birou şi pe unde mai au treabă prin Capitală. Cele mai modeste automobile au aparţinut ambasadorilor străini care, dacă ne gândim bine, nu aveau ce să caute la o asemenea manifestare (mă gândesc cum ar fi privită prezenţa ambasadorului Maior la bilanţul FBI, sau dacă i-ar trece cumva prin cap directorului să-l invite). Noi suntem însă originali şi din acest punct de vedere, iar Excelenţele lor îşi iau tot mai în serios rolul de îndrumători ai mai tuturor activităţilor legale.
Să revenim însă la oile noastre: în mod evident, cea mai importantă flotilă de lux este cea a preşedintelui, care nu face nici un pas fără un alai de cel puţin patru bolizi (BMW) care escortează Mercedesul S Klasse. Să zicem că este aproape firesc pentru o ţară dezvoltată care îşi permite să dea bani pe maşini de serviciu de lux după ce a rezolvat toate problemele legate de educaţie, sănătate şi asistenţă socială. De situaţia asta s-ar putea mira doar cine ne cunoaşte apetitul pentru confort al preşedintelui nostru. Dar, mă întreb, de ce trebuie ca doamna Livia Stanciu, preşedinte ÎCCJ, să-şi plimbe preţioasa-i persoană într-un AUDI de 100.000 de euro? Sau de ce nu se pot mişca pe unde au treabă domnii de la CSM şi ei mai iubitori de „4x4”? Legea nu poate fi administrată şi din scaunul Dusterului? Sau suspensia sa e prea dură?
Am fost cu câţiva ani în urmă într-o delegaţie oficială în India. Ca tot omul venit din România, am fost impresionat de modestia automobilelor puse la dispoziţia delegaţiei române (cu preşedintele în frunte) şi a celor de care se foloseau membrii Guvernului şi chiar preşedintele lor: o maşină de producţie autohtonă cu o vechime de aproape 20 de ani! Bine întreţinute, însă, şi evidenţiind decenţa conducerii unei ţări în care sărăcia extremă se confruntă cu bogăţia extremă.
Rămânem, adesea, cu gura căscată în faţa reportajelor unor televiziuni de nişă care ne delectează cu parangheliile ţigăneşti – cumetrii, nunţi, botezuri – unde parada maşinilor scumpe este aproape neîntreruptă şi reprezintă modul în care ţiganii avuţi se delimitează de cei amărâţi. S-ar mai putea face o comparaţie şi cu oamenii de afaceri, din naţionale şi transnaţionale, care îşi permit luxul maşinilor de lux pe banii lor. Când este vorba de bugetari-sadea, lucrurile se schimbă radical, pentru că toate aceste privilegii care nu se cuantifică în inventarul veniturilor legale, sunt acordate în dauna finanţării serviciilor publice generale.
Dar unde voiam să ajung? La faptul că „drama” (scuzaţi termenul) pe care o trăieşte Gabriel Oprea se datorează omeneştei invidii: adică el, ditamai vicepremierul şi ministru de Interne să aibă o maşină – nu inferioară, dar chiar egală cu a celorlalţi baroni bugetari? De aici a pornit toată nenorocirea lui: de a fi vrut să fie în rândul lumii lui, ba chiar niţel deasupra. Nu la nivelul preşedintelui, dar pe aproape.
Dincolo de dezmăţul bugetar şi fiscal care a marcat ultimul an, acest fenomen de exhibare a rangului administrativ care costă sume imense (dacă cineva le ia la bani mărunţi) va fi responsabil pentru ce va urma. Iar ce va urma nu va fi bine deloc. Şi în 2008 economia duduia – la fel ca acum - şi politicienii nu mai ştiau cum şi pe ce să cheltuiască banii, poporului...