Bilanţul anticorupţiei lui Daniel Morar - la control!

Tot mai multă lume se întreabă nu de ce a lansat DNA această ofensivă care dă de lucru până peste cap Parlamentului şi altor instituţii, ci de ce abia acum – pentru că este evident că majoritatea faptelor incriminate s-au petrecut în ultimii zece ani.

Adică în perioada în care Traian Băsescu ne-a cântat aproape fără întrerupere refrenul luptei eroice a instituţiei în fruntea căreia numise un susţinător de-al său care ar fi reprezentat alfa şi omega în materie. Iar atunci când acesta a fost schimbat, după ce depăşise deja cele două mandate legale, se părea că se prăbuşeşte cerul peste România din cauza abandonării nobilelor idealuri ale anticorupţiei. 

Mai ţineţi minte, probabil lungile târguieli ale preşedintelui şi premierului pentru cele două posturi de conducere ale principalelor instituţii de represiune şi regretul cu care Băsescu a acceptat numirea Codruţei Kovesi în locul dibaciului Daniel Morar, cel care a trebuit să fie surghiuit la Curtea Constituţională unde să stea de veghe la tentativele de suspendare ale prezidentului.

La finalul mandatelor sale, câţiva actuali „lingători de clanţe” de pe la ambasade i-au înălţat lui Morar adevărate imnuri de slavă, unul dintre ei dedicându-i chiar un volum conţinând floarea cugetărilor morariste, redactat în clasicul stil al limbilor catifelate.

Avem acum un bun prilej de a vedea mai bine ce a însemnat „deceniul” Morar, suprapus peste „deceniul”. Băsescu, din punctul de vedere al luptei cu principalul flagel al sănătăţii societăţii. Şi vom constata că în afara hărţuirii prin toate mijloacele a fostului premier Adrian Năstase şi a altor câtorva peştişori din specia social-democrată, năvodul destinat „peştilor mari” n-a reţinut aproape nimic. Iar asta în condiţiile în care – constatăm abia acum cu claritate – corupţia dădea în clocot şi cele mai spectaculoase tunuri se dădeau la adăpostul protecţiei prezidenţiale, oamenii preşedintelui agravând criza prin cele mai neruşinate măsuri politice în spatele cărora se ascundeau mănoase interese personale. Sub Morar, ca să spun aşa, proiectul „Bani pentru partid” a atins perfecţiunea, iar mânuitorii acelor sume şi-au umplut buzunarele şi conturile afişându-şi cu ostentaţie prosperitatea nemuncită. Nu cred că procurorii DNA au stat în nelucrare în toată această perioadă – dosarele scoase acum pe piaţă sunt o dovadă în acest sens – dar cineva le-a blocat în sertare în aşteptarea a nu se ştie ce cu exactitate: vremuri mai bune sau decizii acoperitoare? Este, oare, imunitatea oferită de Curtea Constituţională (care nu face faţă la traficul de... rochii şi capre) suficientă pentru inactivitatea lui Daniel Morar? Este timpul ca instituţiile abilitate să ne dea un răspuns la această obsedantă întrebare.