“Binomul” a lovit năpraznic

Scurt memento: odată cu sentinţa pronunţată de commando-ul Mihalcea-Bogdan, care l-a trimis pe Dan Voiculescu pentru zece ani în puşcărie, s-a inaugurat şi metoda confiscării “extinse” a averii, până la convergenţa prejudiciului stabilit de specialiştii DNA: vreo 60 milioane de euro. Nu insist asupra corectitudinii acestui proces “exemplar”. O va face, probabil, CEDO. Iar noi, ca deobicei, vom plăti.
Au trecut de atunci vreo doi ani şi imobilele propuse spre confiscare şi care adăpostesc redacţiile posturilor de televiziune ale grupului INTACT ar fi trebuit să fie preluate de stat. Nu s-a întâmplat aşa din cauza unor formalităţi care nu au putut fi rezolvate în acest timp. Şi, chiar dacă ocupanţii locaţiilor au cerut în mai multe rânduri desluşiri în legătură cu soarta lor, nu au primit nimic de la autorităţi. Până când, deunăzi, a căzut bomba: trupele motorizate ale ANAF s-au prezentat la poarta instituţiei şi au solicitat, imperativ, eliberarea clădirilor în termen de cinci zile. Probabil conform legii, dar nu ştim care.
Evident că episodul a stârnit o tulburare intensă care s-a transformat, rapid, într-o amplă mişcare de protest condusă de jurnaliştii Antenei 3 (lider pe segmentul informativ) cărora li s-au alăturat prieteni, dar şi duşmani ai unor tentative cu iz totalitar. A fost scoasă la iveală faţa “ascunsă” a evacuării locative, sub forma sa de pumn băgat în gura liberei exprimări.
În realitate, operaţiunea n-ar trebui să aibă nimic de-a face cu cenzura şi dreptul – anulat – la opinie. Fără îndoială că posturile TV şi-ar putea continua nestingherite campaniile de dezvăluire a abuzurilor comise de unele instituţii ale statului şi de către unii dintre reprezentanţii clasei politice. Dar nu în cinci zile! Mafalda să fii şi nu ai putea să muţi cinci redacţii, cu tot cu echipamente, dintr-o locaţie în alta şi să şi emiţi în acelaşi timp. Din această perspectivă, protestele sunt perfect legitime, într-un stat de drept (nu de “drepţi”) există chiar posibilitatea ca redacţiile să rămână unde sunt şi să plătească chirie, dar a fost respinsă.
Marea ciudăţenie a cazului constă în acţiunea intempestivă a FISC-ului, pe care nici măcar Cioloş nu reuşeşte să o explice. Deşi o explicaţie există, chiar dacă nu la vedere. Şi ea constă în reacţia violentă a “binomului”. Ştiţi dvs. care. Mai exact: cu vreo săptămână în urmă, o fundaţie descoperă faptul că judecătoarea Camelia Bogdan a primit o serie de bani şi servicii din partea unei entităţi care reprezenta Ministerul Agriculturii. Adică exact cel în favoarea căruia avea să se pronunţe la scurt timp după aceea. Replica a constat într-o adresă-somaţie pe care aceeaşi judecătoare o adresează ANAF-ului, atenţionându-l asupra urmărilor penale pe care le va avea neexecutarea datornicului Voiculescu. Strâns cu uşa dinspre DNA, care acheta cazul Ţiganiadei cu fonduri europene, Gelu Diaconu trimite somaţia şi trupele de comando la poarta Intact-ului. Târziu: era deja inculpat în dosar şi dat afară de premier. Dar “binomul” DNA-SRI şi-a atins ţinta. Ce urmează, însă, mai departe?