Ceauşescu avea în plan să demoleze 20 de sate din Braşov pentru a face agricultură

La iniţiativa dictatorului Nicolae Ceauşescu, în noiembrie 1969, a fost înfiinţată „Comisia Centrală pentru Sistematizarea Satelor”. Rolul acesteia a fost acela de a elabora un plan prin care comunele cu doar 5.000 de locuitori, selectate de pe întreg cuprinsul ţării, să fie demolate, iar oamenii, mutaţi în „centre civice”. Centrele, plasate cât mai aproape de marile zone urbane, urmau să capete denumirea de oraşe agroindustriale. În interiorul noilor aşezări civice, aveau să fie construite locuinţe colective (blocuri), magazine, şcoli şi spitale. O altă prevedere absurdă din „Legea sistematizării teritoriului şi localităţilor” era reducerea drastică a perimetrului pe care urmau să fie ridicate noile centre civice.

Proiectele „faraonice” au întârziat demolarea satelor
Ceauşescu dorea de fapt ca aceste sate să dispară pentru a se dezvolta agricultura pe fiecare metru de pământ, prin care să se producă mult, să fie depăşite planurile de producţie. Nici Braşovul nu scăpa de această „furie” a lui Ceauşescu, astfel că 20 de sate din judeţ erau vizate pentru a fi desfiinţate, iar în locul lor să apare ogoare. Între satele care urmau să fie desfiinţate se numărau o serie de sate din Ţara Făgăraşului, unde s-ar fi putut dezvolta agricultura, ţinând cont că şi pământul era unul roditor.
Distrugerea gospodăriilor ţărăneşti a întârziat însă, din cauza proiectelor faraonice ale lui Ceauşescu, gen Casa Poporului sau Canalul Dunăre – Marea Neagră, iar satele româneşti au scăpat, o vreme, din faţa buldozerelor. Asta până în 3 martie 1988, când Ceauşescu a făcut publică lista ce viza dispariţia a 900 de comune dintr-un total de 2.705, ceea ce însemna o reducere a numărului satelor româneşti, de la 13.123 la 6.000, până în anul 2000. Mai exact, jumătate din satele româneşti urmau să fie rase de pe faţa pământului.