Cei 7 ani de-acasă

Rezervaţia Libearty de la Zărneşti a împlinit 7 ani. Sunt, aşadar, 7 ani de când urşii de aici sunt acasă, deoarece nimeni nu îi mai exploatează şi nimeni nu îi mai supune la rele tratamente. Chiar dacă nu mai pot fi eliberaţi de tot din cauza faptului că şi-au pierdut mare parte din instincte şi depind de oameni să-şi găsească hrană suficientă, urşii de la Zărneşti dispun de o suprafaţă de 69 de hectare pusă la dispoziţie de primăria din localitate încă de la înfiinţarea rezervaţiei. Sanctuarul este cel mai mare din Europa şi găzduieşte un număr de urşi mai mare decât numărul total al acestor animale din mai multe ţări europene. Urşii de aici au parte de un habitat extrem de apropiat de mediul lor natural, au bârloguri şi locuri în care se pot scălda iar hrana nu le este pusă sub bot, aşa cum se întâmplă în grădinile zoologice. Urşii sunt nevoiţi să facă efort pentru găsirea hranei, fapt care îi apropie încă o dată de viaţa în condiţii normale a acestor animale.

Au trăit aproape de oameni şi nu pot fi eliberaţi în pădure
Asociaţia „Milioane de Prieteni” şi Asociaţia Mondială pentru Protecţia Animalelor (WSPA) din Londra au pus bazele acestei rezervaţii care a devenit extrem de cunoscută pe întreg mapamondul. În urmă cu doar câteva zile, peste 120 de studenţi din 30 de ţări de pe toate continentele au vizitat sanctuarul, au aflat poveştile urşilor găzduiţi aici şi câte ceva despre eforturile organizatorilor ca urşii să ducă o viaţă cât mai apropiată de cea din sălbăticie. „Din cauza faptului că aceşti urşi au trăit aproape de oameni, nu pot fi eliberaţi în pădure, deci sanctuarul este înconjurat de un gard dublat de o protecţie electrică şi trebuie încă hrăniţi în paralel cu ceea ce găsesc singuri în pădure. Un sistem video de supraveghere permanentă ne permite să-i localizăm şi să protejăm rezervaţia de orice intruziune”, a explicat Cristina Lapis, preşedintele Asociaţiei „Milioane de prieteni”.

Max – vedeta rezervaţiei
Vedeta rezervaţiei este Max, un urs care a fost orbit de stăpânul său pentru ca acesta să poată câştiga bani de pe urma sa şi pe care reprezentanţii rezervaţiei cu greu au reuşit să-l ducă la Zărneşti şi să-i ofere condiţii mai bune. Acesta recunoaşte vocea Cristinei Lapis şi se apropie de ea imediat ce este strigat pe nume.

Sociabili şi nu prea
Urşii dispun aici de propriile bârloguri, dar au zilnic o perioadă în care ajung într-un spaţiu comun cu o suprafaţă mult mai mare, unde pot interacţiona. Din păcate, foarte mulţi dintre ei au fost luaţi de când erau pui, astfel că nu au văzut alţi urşi decât pe mama lor şi se tem atunci când văd un alt animal. Pentru a nu apărea incidente între animale, cei care se ocupă de rezervaţie le fac un program special să se obişnuiască unii cu alţii. Dacă în cazul urşilor tineri această perioadă este scurtă, în cazul celor maturi sau chiar bătrâni procesul este mult mai complicat. Toţi urşii de la sanctuar sunt sterilizaţi, deoarece scopul rezervaţiei nu este perpetuarea actualei stări de fapt, ci doar cazarea urşilor care nu se mai pot întoarce în mediul natural.