CITR: „Noul Cod al insolvenţei ar trebui să reducă perioada de observaţie, nu cea de reorganizare”

Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator în cadrul Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR), a declarat, ieri, că dacă noul Cod al insolvenţei va reapărea în aceeaşi formulă ca cea declarată neconstituţională, am putea avea un lung şir de falimente, chiar şi dintre firmele care pot fi salvate. „Sunt presiuni şi din partea Comisiei Europene pentru reducerea perioadei de insolvenţă, dar legislativul a înţeles greşit şi a redus perioada de reorganizare de la trei la un an. Părerea noastră este că se poate reduce perioada de observaţie, pe care multe firme o lungesc enorm, până la şase luni sau un an – sunt firme care  sunt în perioada de observaţie şi de patru ani. Perioada de observaţie este aceea care precede planul de reorganizare”, a explicat Godîncă-Herlea. Potrivit acestuia, „în cazul în care administratorii unor companii nu declară insolvenţa la timp, pot fi traşi la răspundere şi penal”.

Reprezentanţii CITR au susţinut, la Braşov, în colaborare cu Camera de Comerţ şi Industrie, un seminar pe tema „Insolvenţa – o soluţie de redresare a afacerii”. La Braşov, în primele şase luni ale acestui an, 1.006 companii au intrat în insolvenţă, cu o treime mai mult decât în perioada similară a anului trecut. 

Noul Cod al insolvemţei, aprobat de Guvern prin ordonanţă de urgenţă, a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 4 octombrie 2013 şi a intrat în vigoare la data de 25 octombrie 2013. La numai 7 zile după, pe 1 noiembrie, acesta a fost abrogat, fiind declarat neconstituţional de Curtea Constituţională a României, care a cerut aprobarea noilor reglementări de către Parlament, printr-o lege specială.

Prevederile defunctului Cod al Insolvenţei permiteau autorităţilor fiscale să execute silit creanţele născute după deschiderea procedurii insolvenţei, afectând astfel considerabil protecţia oferită societăţilor aflate în insolvenţă. Durata planului de reorganizare se reducea la un an (de la 3-4 ani), făcând reorganizările judiciare practic imposibile. În plus, planul de reorganizare trebuia aprobat de creditorii care deţineau minim 50% din valoarea creanţelor împotriva unei societăţi aflate în insolvenţă (această condiţie reprezintă o noutate pentru sistemul românesc al insolvenţei). De asemenea, judecătorul-sindic putea desemna un administrator judiciar provizoriu pe baza ofertelor depuse la dosarul instanţei de către diverşi administratori judiciari. Se dorea astfel eliminarea situaţiei des întâlnite în practică în care o societate care solicita deschiderea procedurii insolvenţei avea dreptul de a desemna un administrator judiciar provizoriu (care nu atrăgea răspunderea administratorilor societăţii aflate în insolvenţă).

Instituţiile financiare internaţionale solicită de mai mult timp o reformă a sistemului românesc al insolvenţei. În consecinţă, este doar o chestiune de timp până când eroarea procedurală a utilizării unei ordonanţe de urgenţă va fi rectificată şi o lege cu prevederi similare va fi adoptată. Rămâne de văzut dacă noua legislaţie va aduce într-adevăr mult dorita reformă a sistemului românesc al insolvenţei.