Covăsneanul care face butoiaşe pentru câinii Saint-Bernard

Szőke Tibor locuieşte în localitatea Harale din judeţul Covasna şi se consideră ultimul dogar autentic din zonă, pentru că numai el mai meştereşte butoaie din lemn cu mâna şi cu unelte tradiţionale, aşa cum făceau tatăl, bunicul şi străbunicul său. Dogarul covăsnean face butoaie de orice dimensiuni, chiar şi pentru câinii rasa Saint Bernard. „Este o tradiţie veche ca simpaticii câini Saint Bernard să poartă la gât un butoiaş cu băutură. Butoiaşele au dimensiuni mici între 0,7 şi 1 litri şi sunt foarte decorative”, a declarat Szőke Tibor pentru Agerpres. Bărbaţii din această familie au transmis toate secretele lemnului din generaţie în generaţie, inclusiv faptul că butoaiele de lemn dau o savoare şi o culoare aparte băuturilor. Spre exemplu, pălinca ţinută într-un butoi din cireş capătă o culoare de coniac, dar devine aurie dacă e pusă în butoi din lemn de dud. „Fiecare lemn are ceva aparte şi înnobilează băutura într-un anume fel. Dar lemnul de dud, asemenea celui de prun şi de păr, e rar şi greu de achiziţionat, motiv pentru care producem doar câteva butoaie de acest fel în fiecare an”, se destăinuie meşterul. Deşi trăieşte de pe urma uneia dintre cele mai vechi meserii, covăsneanul este foarte ancorat în realitate şi s-a adaptat rapid lumii moderne – printre produsele sale nu găseşti doar butoaie, ploşti, putini de lemn pentru stână ori ciuturi pentru fântâni, ci şi ciubăre pentru aranjamente florale, butoaie de saună sau baruri moderne sub formă de butoi în care se pot fi ţinute sticle de băutură şi pahare. „Unul dintre cele mai noi produse este chiuveta din lemn de brad, este elegantă, modernă şi minimalistă în acelaşi timp. Facem şi ciubăre de saună şi căzi de baie care sunt foarte apreciate mai ales de străini”, a mai spus Szőke Tibor. Şi-a făcut şi o pagină web pentru a ţine pasul cu tendinţele lumii moderne, iar treaba merge şi mai bine de când fiul său a terminat facultatea şi a decis să i se alăture. Tânărul vrea să dea şi mai multă amploare afacerii de familie, adică să-i confere şi o latură turistică. „Avem o locuinţă pe care am amenajat-o tradiţional şi unde putem primi turişti, avem şi o stână. Astă vară au venit la Harale 26 de germani, au fost la stână, au mâncat bulz, tocăniţă de oaie, au lucrat în atelierul meu, le-am arătat cum se face şi aproape că nu vroiau să mai plece. S-au simţit foarte bine, le-a plăcut şi aşa ne-am gândit ca pe viitor să atragem şi mai mulţi turişti”, spune Szőke Tibor. Bărbatul este dispus să deschidă la Harale, lângă Ghelinţa, şi o şcoală pentru ca meseria de dogar, pe care familia sa o practică din anul 1820, să fie dusă mai departe de generaţiile viitoare.