„Criza mirosurilor” din Braşov ar mai putea dura 2 ani

Aproximativ 20 de persoane au participat joi seara la dezbaterea publică pentru revizuirea autorizaţiei integrate de mediu (practic, autorizarea Celulei nr. 3, în care se depun acum deşeurile), pentru depozitul de deşeuri a municipiului Braşov. La întâlnirea cu cetăţenii, organizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov, a participat evaluatorul care a pregătit raportul privind impactul asupra mediului a depozitului de deşeuri, Dumitru Ungureanu, reprezentanţi ai Fin-Eco (administratorul rampei de gunoi), ai Gărzii Naţional de Mediu, ai Primăriei Braşov.
Subiectul principal al discuţiilor a fost „criza mirosurilor”, iar concluzia principală a fost că aceasta va mai dura o perioadă. Mai exact, maxim doi ani, au anunţat reprezentanţii administratorului depozitului de deşeuri.

Când au apărut mirosurile?  
În timpul dezbaterilor, oamenii au spus că în Braşov miroase de muţi ani. Dar, cum nu s-au depus reclamaţii şi sesizări, oficial, problema a început în urmă cu aproximativ un an. „Când am cules eu datele, în anul 2016, nu existau relatări referitoare la mirosuri. Acestea au apărut ulterior, în urmă cu aproximativ un an, de când au început să se facă sesizări”, a spus Dumitru Ungureanu.
Şi ieri, participanţii la dezbatere s-au împărţit în două tabere. Cetăţenii spuneau că în cartiere precum Triaj, Craiter sau Steagu „pute” în timpul nopţii. În schimb reprezentanţii administratorului gropii au spus că nu ce chiar aşa. Oamenii au spus că mirosul se simte în special seara şi noaptea, după ce angajaţii de la Fin-Eco îşi termină programul şi pleacă acasă.  
În aceste condiţii, oamenii care au participat la dezbatere au propus că toţi cei implicaţi (Garda de Mediu, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Fin-Eco şi evaluatorul) să meargă seara în cartierele afectate, în special Triaj, unde, „la o bere”, să constate situaţia din teren.  
„Suntem într-o situaţie neclară. Unii spun că nu miroase, alţii că miroase. Pentru a lămuri această problemă, până la cumpărarea unor senzori, ar trebui să mergem în zonele afectate şi să mirosim, cu sau fără bere”, a fost opinia evaluatorului.
Pe de altă parte, la întrebarea de ce miroase numai noaptea nu s-a găsit un răspuns, chiar dacă dezbaterea a durat peste 2 ore.

Invitaţie „la o bere” în cartierele afectate de miros
Şi evaluatorul, dar şi reprezentanţii administratorului au precizat că principala sursă a mirosurilor de la depozitul de deşeuri sunt gazele emanate în principal din Celula nr. 1 (în care s-a sistat depozitarea în anul 2010), dar şi din Celula nr. 2, în care nu se mai depune gunoi de anul trecut. Dorin Ungureanu a explicat că într-un depozit de deşeuri gunoaiele încep să fermenteze, iar maximul este atins după câţiva ani de la sistarea depozitării.  
„Cele două celule trebuie închise, o procedură ce presupune «anveloparea» corpului depozitului (impermeabilizarea acestuia, astfel încât să nu intre apa şi să nu iasă gazul în mod necontrolat – n.r.). De asemenea, trebuie realizat un sistem de captare a gazelor şi de ardere a acestora. După ce se vor realiza aceste lucrări, în mare, problema va fi rezolvată”, a declarat evaluatorul.  

Administratorul depozitului, „împins de la spate”, pentru a lua decizia de închidere a celulelor cu probleme
Faptul că cele două trebuie închise, a fost recunoscut şi de reprezentanţii administratorului, care au promis că vor realiza lucrările.
Totuşi, decizia de închidere a celor două celule a fost luată de firmă abia în momentul în care Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov a condiţionat aprobarea revizuirii autorizaţiei integrate de mediu de închiderea celor două celule. „Condiţia noastră pentru emiterea autorizaţiei de mediu este închiderea celor două celule şi realizarea unei instalaţii de captare a gazului şi de ardere a acestuia. Termenul de realizate a acestor măsuri este de 2 ani”, a anunţat una dintre reprezentantele APM Braşov, prezentă la dezbatere.
Pe de altă parte, unul dintre reprezentanţii Fin-Eco a declarat că „prin autorizaţia integrată de mediu ni se va impune un termen de maxim doi ani pentru închiderea celor două celule. Pentru efectuarea lucrărilor, va trebui să obţinem autorizaţia de construire, iar în acel document ni se poate impune un termen de 12 luni. Interesul nostru este să finalizăm cât mai repede aceste lucrări”. În schimb, un alt reprezentant al firmei prezent la dezbatere a afirmat că din punct de vedere tehnic, lucrările nu pot fi terminate mai repede de doi ani.

„Odor-control”, în celula în care se aruncă acum gunoaiele
În ceea ce priveşte Celula nr. 3, reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului au precizat că administratorul va trebui să monitorizeze permanent compoziţia chimică a emisiilor, iar dacă situaţia o va impune, acesta va trebui să instaleze un sistem „odor-control” (folosirea unor anumite substanţe care, în reacţie cu gazele emanate să anuleze mirosul).
La discuţie a participat şi senatorul Allen Coliban (membru al Comisiei de Mediu din Senat) a întrebat cum a fost posibil ca Celula nr. 3 să funcţioneze până acum fără autorizare, însă nu a primit nici un răspuns.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte modul în care sunt depozitate gunoaiele în această celulă, evaluatorul a afirmat că, pentru a nu apărea mirosuri în timpul exploatării, administratorul trebuie să respecte procedurile tehnologice, adică să taseze deşeurile şi periodic să le acopere cu un strat de pământ.

Prea multă mâncare aruncată
În timpul dezbaterilor, Dumitru Ungureanu a ridicat şi problema cantităţii mari de resturi alimentare ce sunt aruncate. „În toată Europa, inclusiv în România, se aruncă foarte multă mâncare. Acesta este tipul de deşeuri care fermentează şi din cauza căruia apar mirosurile. Pentru a elimina această problemă, cea mai eficientă soluţie este realizarea unor staţii de compost, astfel încât aceste deşeuri să nu mai ajungă în depozit”, a propus Ungureanu.