Cu Junii Braşovului la stropit

Tradiţia spune că în a doua zi de Paşte, băieţii din Ardeal se strâng în cete şi merg acasă la fetele necăsătorite, la stropit. Fetele sunt stropite de băieţi, care pot ajunge şi la alte familii, dacă sunt invitaţi. Obiceiul este prezent şi la Junii Braşovului, care au şi unele obiceiuri specifice. Junii se strâng la Biserica Sfântul Nicolae, de unde pleacă, în frunte cu muzicanţii. Primul popas este foarte aproape, în Piaţa Unirii, unde tinerii interpretează original cântecul care se aude în toate bisericile ortodoxe de Înviere, „Hristos a înviat din morţi, Cu moartea pe moarte călcând, Şi celor din morminte, Viaţă dăruindu-le”. Pentru juni este o mândrie şi o bucurie nespusă să-i poată saluta pe toţi creştinii din cartier cu „Hristos a înviat!”, la care să li se răspundă „Adevărat a înviat!”. Aşa se întâmplă şi la casele unde sunt fete de măritat. Ajunşi aici, tinerii stropesc fetele. În semn de recunoştinţă, acestea le prind băieţilor câte o floare în piept şi le oferă ouă roşii, pe care apoi le ciocnesc împreună şi le consumă alături de un pahar de vin. Junii încing şi câte o horă în fiecare curte în care există fete necăsătorite şi le invită pe acestea la dans. „Este un obicei din lunea Paştelui, păstrat din vechime. La vremea respectivă, fetele erau aruncate, efectiv, în apă sau se lua găleata cu apă şi apa era aruncată pe ele. După anii 1900 s-a trecut la stropitul pe care îl practicăm şi acum: junii au nişte buzdugane în miniatură în care există parfum şi cu care stropesc fetele”, a explicat Vasile Bideţ, preşedintele Uniunii Junilor din Şcheii Braşovului şi Braşovul Vechi. „Este o plăcere să-i aştepţi pe Junii Tineri în a doua zi de Paşte, cu cozonac şi ouă roşii”, spune Ioana Bideţ, una dintre fetele care i-au primit pe juni. „În fiecare an vin băieţii la noi la stropit. În a doua zi de Paşte ei vin şi stropesc fetele de măritat şi noi avem fete nemăritate în curte, chiar dacă încă sunt mici, dar vor creşte. Ei vin oricum la noi pentru că încercăm să păstrăm tradiţia şi pe vremuri tot aşa se făcea”, spune o altă gazdă primitoare. Junii îşi fac de fiecare dată un traseu pe care îl parcurg până la sfârşitul zilei. La fiecare casă ei petrec cu gazdele, astfel că la final ajung obosiţi acasă.