În era AI şi, în general, a schimbărilor rapide în plan tehnologic şi la nivelul societăţii în ansamblu, abilităţi trecute cu vederea de oamenii de ştiinţă devin esenţiale pentru a ne adapta mai bine şi a duce o viaţă înfloritoare, în acord cu potenţialul fiecăruia dintre noi, spune cercetătoarea în neuroştiinţe Hannah Critchlow, de la Universitatea Cambridge, citată de BBC Future.
În noua sa carte, Creierul în secolul 21, aceasta oferă un ghid cu privire la abilităţile necesare pentru a ne actualiza creierul şi astfel a ţine pasul cu o lume care evoluează într-un ritm alert, potenţial copleşitor. „Practic, am scris-o pentru mine, ca să pot lua decizii mai bune şi să-mi îmbunătăţesc propria viaţă, mai ales pe măsură ce traversez vârsta mijlocie”, spune Critchlow. „Dar şi pentru părinţii mei, ca să-şi poată menţine un creier sănătos până la o vârstă înaintată, şi pentru fiul meu, care are acum 10 ani. Ce pot face ca să-i ajut creierul să se dezvolte?”, arată ea.
La prima vedere, pare o sarcină aproape imposibilă: creierul nostru are în esenţă aceeaşi structură precum a strămoşilor din Epoca de Piatră. Apoi, analize arheologice au relevat faptul că chiar s-ar fi micşorat semnificativ în ultimii 10.000 de ani. Dar, potrivit neurocercetătoarei, oamenii dispun de resursele cognitive necesare pentru a înfrunta provocările unei lumi ce se schimbă într-un ritm fără precedent. În acest sens, o abilitate centrală este flexibilitatea mentală, în esenţă capacitatea de a tolera incertitudinea, iar vestea bună este că aceasta poate fi antrenată.
Cele mai valoroase abilităţi pentru secolul în care trăim
Cercetătoarea spune că s-a axat pe acele abilităţi adesea ignorate de oamenii de ştiinţă– şi anume cele care stau la baza capacităţii noastre de a ne conecta unii cu alţii, de a imagina o lume nouă, de a inova, de a rezolva probleme şi de a gândi pe termen lung. În esenţă, spune ea, într-o perioadă de schimbări sociale şi tehnologice fără precedent, trebuie examinată capacitatea noastră de a tolera schimbarea, incertitudinea şi ambiguitatea. Aceasta are mai multe faţete, şi anume:
Abilităţile „soft”: Inteligenţa emoţională şi empatia
Scorurile la acestea pot fi cei mai importanţi predictori pentru satisfacţia cu viaţa noastră, calitatea relaţiilor si chiar ai succesului academic. Deşi au o componentă genetică, între 10% şi 45%, inteligenţa emoţională şi empatia sunt abilităţi ce pot fi antrenate. Potrivit lui Jamil Zaki, psiholog la Universitatea Stanford, se poate începe cu un exerciţiu de compasiune faţă de sine, de pildă punând întrebarea: de ce simt această emoţie şi ce mă poate ajuta să trec peste senzaţia de disconfort pe care o provoacă? Apoi, de la compasiunea de sine la empatie tranziţia se face firesc, spune cercetătorul.
Inteligenţa corpului
Aceasta se bazează pe resursele de energie - combustibilul bun pentru creier, dar şi microbiomul ce susţine sănătatea intestinului.
Un studiu realizat de Hilke Plassmann de la Insead din Fontainebleau, Franţa, şi colegii ei, pe 100 de voluntari sănătoşi care au luat pre- şi probiotice, a ajuns la o concluzie surprinzătoare: după 7 săptămâni, s-a constatat că aceştia aveau un microbiom intestinal mai variat, comparativ cu cei care au luat placebo, dar şi niveluri mai ridicate de altruism – tradus prin disponibilitatea de a oferi mai mult din câştigurile proprii în numele egalităţii.
Deşi mecanismul nu este pe deplin înţeles, se ştie că celulele nervoase din intestin au o conexiune cu creierul: de pildă, sunt trimise semnale de la nervul vag la insulă, regiunea din creier responsabilă de colectarea de informaţii din mediul exterior şi luarea deciziilor.
Ce se întâmplă, potrivit ipotezelor neurocercetătorilor, este că bacteriile din intestin produc acei neurotransmiţători capabili să modifice conexiunile neuronale asociate cu comportamentul, inclusiv cel social.
Creativitatea
Potrivit lui Critchlow, diferenţa de creativitate dintre un Wolfgang Amadeus Mozart şi o persoană obişnuită este mai degrabă una de grad: are la bază un talent înnăscut, dar nu este mai puţin o abilitate.
În această privinţă, visarea cu ochii deschişi sau a-ţi lăsa mintea să hoinărească este o stare naturală a minţii ce poate fi valorificată. De fapt, 20% din timpul unei zile este ocupat cu această activitate fără scop sau obiect precis – mintea pur şi simplu rătăceşte fără a se fixa pe ceva specific. Sunt condiţiile ideale pentru a da voie ideilor noi să apară. Poate fi de ajutor o simplă plimbare în natură – aceasta creşte activitatea aşa-numitelor unde alfa, asociate cu o stare de calm al minţii şi gândirea creativă. Aşa se explică probabil faptul că Arhimede şi-a avut momentul eureka pe când făcea baie şi corpul său era relaxat.
Benefic este şi somnul şi, în special, momentele ce îl premerg, când apar gânduri fragmentare şi chiar stranii – această stare creşte activitatea undelor cerebrale asociate cu creativitatea, pentru că mintea intră într-o stare intermediară între veghe şi vis, propice pentru asocieri inedite de idei.
Exerciţiile fizice
Nu ajută doar corpul să fie tonifiat, ci şi creierul, întrucât astfel iau naştere noi neuroni şi conexiuni nervoase – adică practic mijloace ce ajută mintea să se întărească şi să producă noi idei şi să încorporeze noi informaţii – păstrând-o ageră şi flexibilă.
Mitocondriile, micile centrale energetice din celulele noastre, trebuie să funcţioneze eficient pentru a produce combustibilul necesar pentru corp şi minte. Creierul consumă cantităţi uriaşe de energie şi are nevoie de combustibil bun pentru acel tip de gimnastică mentală necesar adaptării fluente la un mediu în continuă schimbare – ce poate fi copleşitor din cauza surplusului de informaţii care dau năvală într-un anumit moment.
Potrivit cercetătoarei, acest combustibil poate fi produs în mai multe moduri interconectate. Ea spune că face exerciţii fizice, pentru că ajută la multiplicarea mitocondriilor, astfel încât corpul să dispună de suficiente centrale energetice pentru a funcţiona optim.
.jpg)
Adaugă un comentariu