"Dalila" Valerică şi Samsonul Cernea

Dacă ar fi bănuit ce belea îşi bagă în casă prin ecologistul Cernea, pe care l-a racolat pentru partidul său în ideea câştigării unei anumite categorii de public votant, Ponta şi-ar fi dat palme. Dealtfel, mariajul acesta n-a durat prea mult şi rebelul Cernea şi-a câştigat rapid independenţa şi dreptul de a face orice năzbâtâie îi trece prin cap, fără a mai da socoteală cuiva. Iar când spun “năzbâtii”, mă gândesc la episodul introducerii în sala de plen, pe proprie semnătură, a lui Neamţu şi compania, pentru a “protesta” împotriva lui Ponta când acesta se pregătea să cuvânteze în faţa parlamentarilor.

Nu vreau să mă refer în aceste rânduri la poziţiile şi ideile controversate ale deputatului independent Cernea şi la opţiunile sale. Faptul că e un susţinător al legalizării mariajelor gay poate fi o simplă exprimare a ideii de toleranţă şi nu o acţiune de propagandă în favoarea unei minorităţi pe care, fără să vrea, o reprezintă prin aparenţele personalităţii sale. Între Cernea şi preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea s-a născut o dispută: cea referitoare la ţinuta de parlamentar. Zgonea spunea că în calitatea sa de deputat Cernea ar trebui să renunţe la recuzita vestimentară pe care o afişează non-stop şi să o adopte pe cea prevăzută în codul de conduită: costum sau sacou, cravată şi – evident – o tunsoare adecvată. Dacă în privinţa tricourilor cu mesaje teribiliste şi a blugilor Cernea ar mai lăsa de la el, a-i cere să-şi tundă coada apare ca un sacrilegiu.

Veritabil Samson contemporan, Cernea pare să-şi tragă forţa ideilor şi atitudinilor din coama legată cu fundiţă care-l decupează din orice context. Inclusiv din cel parlamentar. Nimeni nu-i seamănă, iar singura amintire de acest gen este cea a lui Crin Antonescu din epoca “Mireille Mathieu”. Cernea nu vrea nici în ruptul capului să-şi modifice coafura şi invocă dreptul elementar la propria sa imagine. Ce vor zice simpatizanţii săi când îl vor vedea în costum şi tuns? Îl vor mai recunoaşte? Îl vor mai respecta?

Întrebarea care se pune este: a devenit Valerică Zgonea, în tinereţe şi el purtător de plete, un zbir de model comunist, care vânează pletoşii şi-i bagă cu forţa la frizer? Are el dreptul să facă aşa ceva?

Răspunsul pe care sunt tentat să-l dau este: are! O instituţie poate, trebuie să-şi impună propriile reguli. Unele dintre acestea ţin de ţinută. Abaterile nu se pedepsesc, dar îi scot pe autori în afara cadrului. Evident, Cernea nu poate fi obligat să se îmbrace şi să se coafeze altfel. Dar nici nu poate fi obligat să frecventeze o instituţie căreia nu-i respectă regulile de bază. Dacă vrea să se simtă cu adevărat liber, poate să o facă în cel mai simplu mod cu putinţă: să renunţe la calitatea de parlamentar, de care oricum nu-l leagă prea multe iţe.

P.S. M-am gândit bine dacă pe aiurea s-au mai înregistrat astfel de cazuri. Şi mi-am adus aminte că fostul ministru de Externe german, şi el ecologist, Joshka Fischer, s-a rezumat doar la a purta, uneori, adidaşi…