Debut la 83 de de ani

Foto: Andrei Paul

În urmă aproape 50 de ani, George Monel Vătăşan, un inginer silvic braşovean a plecat în Sri Lanka, unde România construia un complex  forestier. A stat aici doi ani, după care s-a stabilit în Noua Zeelandă, apoi s-a mutat în Papua Noua Guinee, unde a fost conferenţiar universitar la Universitatea de Tehnologie din oraşul Lae. Acum locuieşte în Australia, însă vine în fiecare an în România. Anul acesta a venit la Braşov pentru ca, la 83 de ani, să îşi lanseze prima carte, „Drumuri prin junglă”. Lansarea oficială a volumului va avea loc mâine, la Librăria Okian, începând cu ora 18.00. În această carte el relatează experienţele din Sri Lanka, dar spune că are în plan să publice volume în care să prezinte şi amintirile din celelalte ţări.
George Vătăşan s-a născut în anul 1933 la Braşov, iar după ce a absolvit Facultatea de Silvicultură, în anul 1967, s-a angajat în Ministerul Economiei Forestiere. „România construia un complex forestier în Sri Lanka şi avea nevoie de ingineri silvici vorbitori de engleză. Eu şi soţia mea cunoşteam această limbă, astfel că am plecat amândoi cu contracte pe doi ani. M-am ocupat de construcţia drumurilor forestiere, iar după ce a expirat contractul nu m-am mai întors acasă, ci am plecat în Noua Zeelandă, unde am continuat să construiesc drumuri forestiere până în 1978. Apoi am ajuns în Papua Noua Guinee, unde am lucrat la universitate până la pensie. Acum sunt stabilit în nordul Australiei”, a povestit braşoveanul.

Probleme cu autorităţile române
George Vătăşan spune că în perioada cât a stat în Sri Lanka a trecut prin tot felul de aventuri. De exemplu, îşi aminteşte el, „am mers la Expoziţia Mondială de la Osaka, fără autorizaţie de la statul român. A fost explozie la serviciile secrete din ţară. Un cetăţean român să meargă în Japonia fără autorizaţie specială?”. Aceasta nu a fost singura lui problemă. „Fratele meu era inginer la Tractorul şi mulţi ani nu a fost avansat. Pe lângă faptul că eu eram plecat din ţară, el a avut o problemă şi pentru că era căsătorit cu o săsoaică. Eu am fost dat în judecată, mi s-a confiscat casa”, a mai spus fostul inginer silvic.

„Exportam fabrici întregi”
După venirea lui Ceauşescu, autorul cărţii spune că România a început să exporte tehnologie. „Exportam fabrici întregi, de mobilă, de cherestea, de PFL. De asemenea, eram «exportatori» de tehnologie a exploatării forestiere. Era cea mai rentabilă afacere, mult mai profitabilă decât vânzarea de tractoare. În perioada în care am obţinut eu contractul, România mai derula astfel de proiecte în China, Iran, Nigeria sau Republica Centrafricană. Aveam ingineri foarte buni, iar utilaje, dacă nu existau în România, erau cumpărate de la companiile străine şi revândute. Eu m-am ocupat de cumpărarea a trei tractoare Japonia, pentru care, în momentul în care au fost achiziţionate de cei din Sri Lanka, am obţinut un comision de 30%”,  a mai spus Vătăşan.

În România se tăia mai mult în perioada comunistă
În anii ’90, inginerul silvic spune că a mai mers în Sri Lanka, iar complexul forestier încă mai funcţiona destul de bine. „Când a fost deschis acest complex, în Sri Lanka se tăiau ultimele păduri virgine tropicale. Atunci nu ne-am dat seama. Din păcate, acolo pădurea nu se mai regenerează, pentru că în această ţară, cu o suprafaţă aproximativ egală cu cea a Olteniei, trăiesc în jur de 17 milioane de oameni, iar orice parcelă de pădure tăiată este transformată în plantaţie de orez. Situaţia este diferită în Noua Guinee, unde presiunea demografică nu este chiar atât de mare, iar porţiunile tăiate se regenerează în natural”, a mai spus autorul volumului „Drumuri prin junglă”. De altfel, el s-a declarat pesimist în ceea ce priveşte pădurile din Asia, Africa şi America de Sud, unde suprafeţele împădurite scad de la o zi la alta.
În România, Vătăşan susţine că în prezent se taie mai puţin decât în perioada comunistă: „Acum se extrage o cantitate mare de lemn din zonele uşor accesibile. În perioada comunistă se tăia de două sau de trei ori mai mult. Pădurile din România încă nu sunt supuse presiunii demografice, pentru că avem o populaţie destul de mică, însă urbanizarea reprezintă o ameninţare”. Vătăşan a explicat că prin tăieri creşte productivitatea pădurii. „În pădurile virgine, unde sunt muţi arbori bătrâni, creşterea este foarte lentă. De altfel, în anii ’60, ritmul de creştere a pădurilor din România era de 2 metri cubi/an/hectar, iar acum este de 8 metri cubi/an/hectar”, a menţionat braşoveanul.