Două generaţii şi un război, vernisaj la Bastion

Bastionul Ţesătorilor a fost, pentru o lună, locul din care s-au auzit războaiele de ţesut, o dată cu proiectul „Războaie în Bastionul Ţesătorilor”. Arhitecţi, pictori, sculptori - 6 în total şi 6 artizane au lucrat împreună timp de nouă zile pentru a realiza, în echipă, câte o tapiserie ce îmbină arta contemporană cu tehnica tradiţională a ţesutului la război. Rezultatele muncii între generaţii pot fi admirate până în 30 august, unde vizitatorii pot descoperi şi câteva elemente biografice ale participanţilor.

Provocări şi de o parte, şi de alta
Proiectul „Războaie în Bastionul Ţesătorilor” - început în iulie - readuce în atenţie un vechi meşteşug, ţesutul la război, promovând totodată creaţia unor lucrări de artă contemporană. Cei şase artişti vizuali selectaţi au avut posibilitatea să înveţe tehnica tradiţională de ţesut la război de la şase ţesătoare din zona Branului. De învăţat, au învăţat şi artizanele. La final, toţi se declară mulţumiţi, deşi toţi au recunoscut că le-a fost mai greu decât s-ar fi aşteptat. Asta pentru că între iţele de lână, s-au strecurat fire de iarbă, mici obiecte din lemn, printuri 3D.

De la tradiţiile Branului, la tradiţiile Europei
Expoziţia va mai fi vernisată şi prezentată şi în Sibiu, la Muzeul Astra, iar apoi, tapiseriile vor rămâne în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov. Iniţiatorii acestui proiect se gândesc acum să-l extindă la nivel naţional.
„Această expoziţie îşi trage rădăcinile în istoria acestui bastion, din povestea frumoasă a ţesătorilor braşoveni. Bineînţeles, nu am mai avut meşteşugarii de altădată, dar influenţa lor există în toată Ţara Bârsei şi nu doar în satele săseşti, ci şi româneşti. Războiul de ţesut în această incintă nu a fost doar o piesă de muzeu, ci datorită acestor meşteri ad-hoc, de la Moieciu, a devenit unealtă pentru ceva foarte provocator -  îmbinarea tradiţiilor cu arta contemporană. Principalul câştig cred că este faptul că reuşim să transmitem tradiţia ţesutului la război unui sector artistic foarte ambiţios, tânăr, oameni care şi-au propus să înveţe să folosească războiul de ţesut şi mai mult, să devină nişte promotori hotărâţi ai salvării tradiţiilor. Ambiţia noastră este să dăm, în viitor, o anvergură internaţională acestui proiect pentru că războiul de ţesut este folosit în puţine ţări din Europa, dar a fost ceva obişnuit în cultura tuturor popoarelor din Europa. Cred că ar fi o  provocare să pui laolaltă nu doar tradiţii locale şi artă contemporană, ci şi tradiţii luate de pe diverse meridiane ale globului”, a spus istoricul Nicolae Pepene, director al Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.

Un proiect de care şi şefii judeţului sunt mândri
Prezenţi la vernisaj au fost şi Adrian Veştea, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, şi Ciprian Băncilă, prefectul judeţului.
„Este un eveniment care cred că era necesar. Nicolae Pepene are de altfel foarte multă preocupare în a pune în valoare monumentele istorice din judeţul Braşov, care prind viaţă. Este un eveniment care mă bucură, care a obţinut un punctaj foarte bun şi cred că a pune în valoare meşteşugurile pe care le avem în judeţul Braşov este un lucru deosebit pe care generaţiile de tineri  care nu au ştiut despre aceste lucru sunt foarte bucuroase să le vadă la faţa locului”, a spus Adrian Veştea.
„Este un proiect de suflet, care îmi aminteşte de bunicii mei, despre istorie, despre tradiţie, despre războiul de ţesut şi despre aceste doamne care se află într-o zonă montană şi care împărtăşesc ce au învăţat şi tinerelor generaţii de artişti”, a spus şi Ciprian Băncilă.
Proiectul „Războaie în Bastionul Ţesătorilor” este organizat de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov şi Asociaţia Forums, fiind co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi sprijinit de Consiliul Judeţean Braşov. Parteneri strategici sunt Complexul Muzeal Astra Sibiu şi modernism.ro.

Podoabele de la Bastionul Ţesătorilor

1. Maria Pepene, Daniel Djamo - Selfie ţesut
Maria Pepene: „A fost cam greu, dar am reuşit, ne-a luat 9 zile. Nu ne-am împotmolit, am mers înainte, dar cel mai greu a fost când am ajuns la cap. Am făcut şi glume. Mai era un băiat pe care îl chema Brici. Eu n-am ştiut că pe Daniel nu îl chema Brici şi spuneam că o să meargă brici şi brici a mers. Sunt mulţumită de ce a ieşit. A fost cam greu pentru un băiat să stea la războiul de ţesut, noi am fost învăţate cu mâinile prin fire, dar băieţii nu. Am făcut un portret al meu şi al lui Daniel. Aici sunt eu jumătate şi aici e Daniel, el a avut modelul, o fotografie, şi am făcut pe pătrăţele să putem ţese. Eu n-am ştiut în prima zi când el a zis aşa: «Tanti Pepenica, mă pupi pe obraz» şi eu aşa am făcut. A doua zi mi-a spus: «Uite, lucrarea asta o facem» şi pe aceea am făcut-o”.

2. Victoria Ialomiţeanu, Bianca Mann - Androgin
Victoria Ialomiţeanu: „Domnişoara Bianca Mann a fost foarte drăguţă cu mine. Eu am învăţat-o şi pe ea să dea prin iţe, să dea prin spată. E un proiect foarte bun. Pasiunea pentru ţesut a fost de mică, mama şi sora ţeseau şi la 6 ani m-am băgat şi eu la război, cu ele, şi am ţesut de la 14 ani pentru lume, pentru noi. Aici a fost mai greu, dar a ieşit”.

3. Maria Gârbacea, Georgiana Gămălie - Armură
Maria Gârbacea: „A fost foarte frumos, deşi la început mai greu, dar apoi mi s-a părut ceva schimbat şi ziceam poate nu ne iese Noi lucram după un desen pe pătrăţele, dar aici fiind un desen pe hârtie nu ştiam ce o să iasă.”
Georgiana Gămălie: „A fost chiar uşor pentru că şi-a dat silinţa doamna Mărioara să iasă lucru bun, cum era învăţată, dar de data asta a fost o altă provocare, care probabil la început nu a lăsat-o să doarmnă. Eu am pornit de la ideea de armură, pentru că era vorba de un război în Bastionul Ţesătorilor şi am construit-o plecând de la silueta unui pieptar din portul tradiţional, dar am aşezat pe el semne din ornamentica tradiţională: romburile concentrice de pe ţesăturile de Bran, de Moeciu, care semnifică şi fertilitate, feminitate, continuitate, dar şi o furcă de tort, pentru că era legată de meşteşug, care s-a transformat într-un pom al vieţii”.

4. Nicoleta Olteanu, Irina Stoican - Printare 3D pe ţesătură
Irina Stoica: „Lucrarea este o îmbinare între printarea 3D şi ţesutul la război. Printarea 3D se face cu roboţi care aşează plastic topit în formă, în funcţie de ce îi spune computerul. Este o structură generată în funcţie de anumite puncte, segmentele pe care le vedeţi sunt distanţe egale dintre aceste puncte. Are în spate o formulă matematică, dacă schimb numărul de puncte de pe computer, se schimbă întreaga structură. Mi s-a părut interesant să văd cum ar fi combinaţia dintre plastic şi ţesătură - este deosebită. Mi-era frică să nu dau spre kitsch, dar a ieşit foarte bine”
Nicoleta Olteanu: „Eu spuneam că nu se poate să lăsăm numai urzeala, dar a mers, ne-am consultat, ne-am pus de comun acord şi a ieşit ce avem în faţă. Pentru început a fost greu. Eu am ţesut, dar orice model era scos pe cruciuliţe. Numărai cruciuliţele şi luai firele. Aici, desenul Irinei ţesut venea cu totul altceva. Ea spunea trebuie să vină pe aici, trebuie să vină pe aici, dar până la urmă am zis trebuie să luăm de aici, trebuie să facem aşa, a fost o colaborare de nouă zile bună, frumoasă. Am învăţat altceva”.

5. Maria Trişcă, Dorina Horătău - Iarbă în ţesătură
Dorina Horătău: „A fost o experienţă extraordinară. N-aş vrea să se creadă că sunt cuvinte mari, dar am cunoscut oameni deosebiţi, de la organizatori, până la echipa de lucru, până la doamna Trişcă, o doamnă care m-a ajutat să duc la bun sfârşit acest proiect pe care l-am aşezat în Bucureşti. Ne-am dorit ca acest proiect să fie un omagiu acestui loc”.
Maria Trişcă: „A fost o doamnă deosebită, omul potrivit, la locul potrivit, deşteaptă, am zis că aşa ceva nu se poate, cum să se lucreze cu iarbă? Pentru mine a fost pentru prima dată şi apoi a fost greu la început, dar a ieşit bine”.

6. Doina Voinescu, Daniel Brici: Lenin
Doina Voinescu: „A fost greu pentru că am avut portretul lui Lenin. A fost desenat pe o hârtie, fără milimetri, fără nimic, trebuia din ochi să ştii să-l compui. A fost mai greu, am ţesut tot felul de modele, e prima dată când ţes aşa ceva, dar m-am descurcat. Daniel este un băiat cumsecade, dar care nu se pricepea deloc la război, pentru că el habar nu avea. Nici nu s-a gândit că ar trebui să fie o hârtie milimetrică. El a zis că a desenat portretul în 9 zile şi l-am ţesut în 9 zile”.