Drama unui părinte, drama unui fotbalist

Un munte de om, un suflet răvăşit. Imaginea fostului fotbalist Gherasim Chioreanu (foto), ajuns la 60 de ani şi ceva, e întruchiparea deznădejdii. Priveşte în gol, îşi găseşte cuvintele cu greu. Pe vremuri îngenunchia apărările adverse, acum viaţa l-a faultat mişeleşte, pe la spate. Nimic nu-i mai dureros pentru un părinte decât să-şi îngroape copilul!

O familie frumoasă, nenorocită de un ticălos
Necazul l-a lovit în seara zilei de luni, 7 decembrie. Fiica cea mare, Laura, în vârstă de 36 de ani, a fost ucisă prin strangulare de soţul ei, Dorin Giurgiu.  Aveau doi băieţi: Horea (13 ani) şi Ianis (1 an şi 4 luni). Crima s-a petrecut într-un apartament, pe strada Berzei din Braşov. Motivul? Nimeni nu-l ştie. O familie frumoasă, distrusă de un diavol cu chip de om. „În ziua când a venit nenorocirea peste noi, soţia mea a stat până pe la ora 16 acasă la Laura, să aibă grijă de Ianis, ca orice bunică, până când fiica mea s-a întors de la serviciu. În casă era şi acest individ. Acum, nici nu ştiu cum să-l numesc. Chiar îmi spunea nevasta - gândire de mamă: «Mai bine mă omora pe mine, că eram acolo, decât să-i ia viaţa Laurei». Durerea n-o pot exprima în cuvinte”, povesteşte fostul jucător al echipelor Tractorul, FCM Braşov şi ICIM. Vocea-i sugrumată, ochii-s roşii, înlăcrimaţi, sufletu-i pustiit.

Bestia a dispărut în noapte
Reluăm discuţia, dăm filmul înapoi. „După ce Laura a venit de la muncă, soţia a plecat şi i-a lăsat acolo, împreună. Horea venise la noi acasă, pe Saturn, de la meditaţii. Pe la şapte şi ceva, taică-su a apărut cu maşina în faţa blocului, l-a chemat pe Horea, a coborât şi soţia, şi l-a lăsat acolo pe Ianis. A dispărut brusc, fără vreo explicaţie, şi dus a fost. Ceva nu era în regulă! Atunci, nevastă-mea a presimţit ceva, a luat legătura cu fiica cea mică, Ioana, au mers pe Berzei şi au găsit-o pe Laura fără suflare. M-au sunat, l-am luat pe Horea şi m-am dus şi eu acolo. Nimănui nu-i doresc să-şi vadă copilul mort!”, sunt vorbele unui tată distrus.

Rugă pentru Laura
Aşadar, după lucrarea-i satanică, bestia s-a făcut nevăzută. „A sugrumat-o cu un cablu, pe la spate, ca un laş. A fugit ca un laş, s-a ascuns ca un laş”, îşi varsă oful cel care în perioada anilor ‘79-’83 a jucat la FCM Braşov împreună cu Nicolae Pescaru, Ioan Naghi, Gicu Clipa, Vasile Benţea, Leo Boriceanu, Nicuşor Bucur, Valer Şulea şi toţi ceilalţi. „A doua zi, marţi sora soţiei l-a rugat pe stareţul mănăstirii Şura Mare, de lângă Sibiu, s-o pomenească pe Laura creştineşte, cum se face, pentru 40 de zile. Normal, i-a povestit tot necazul. Ca o paranteză, nemernicul ăsta care mi-a omorât copilul era şofer, transporta persoane, şi aşa mai ajungea pe la mănăstirea Şura Mare, ducând oameni în pelerinaj. A urmat înmormântarea şi tot aşteptam să fie găsit individul. Horea, bietul de el, a apucat s-o vadă cât de cât pe maică-sa în sicriu, de la distanţă, îţi dai seama că e bulversat cu totul. În schimb, Ianis îi simte lipsa cel mai mult. Tocmai când avea nevoie de mamă cel mai mult, ca orice copil, a rămas fără ea. Cum aude un ciocănit în uşă sau când sună interfonul tresare şi crede că «a venit mama»”, istoriseşte fostul fotbalist al Braşovului.

Şi totuşi, diavolul a apărut la mănăstire
Ancheta şi-a urmat cursul, Dumnezeu ştie ce şi cum. Cert e că diavolul a scos capul şi s-a arătat unde altundeva decât la... mănăstire! „După crimă, netrebnicul fugise cu maşina, una închiriată tot de Laura, să-şi facă ăla treaba, şi îşi lăsase acasă telefonul. Unde a stat, nimeni nu ştie, cel puţin deocamdată. Era sâmbătă, pe la ora două, când ne-a căutat la telefon sora soţiei şi ne-a spus c-a fost sunată de stareţul de la Şura Mare, că nemernicul apăruse la mănăstire. Bineînţeles, am transmis informaţia mai departe şi cam într-o oră păcătosul a fost prins. Ştiu că a ajuns la Braşov. Aşteptăm rezultatul oficial al anchetei. Oricum, treburile sunt clare. Copii Laurei stau la noi, facem totul pentru ei, îi vom creşte şi ne vom duce crucea mai departe. Repet, este o mare durere şi nimănui nu-i doresc să treacă prin aceste momente! Vreau să le mulţumim tuturor celor care au fost şi sunt alături de noi în aceste clipe grele, să le dea Dumnezeu sănătate, bucurii şi liniştea pe care, din păcate, noi n-o mai avem”, încheie povestea Gherasim Chioreanu.