Drumul Suediei de la Brăila la Braşov

Imediat după Revoluţie au ieşit la iveală lucruri incredibile despre casele de copii, unde micuţii bolnavi trăiau mult sub condiţia animalelor, fiind bătuţi, subalimentaţi şi supuşi unor groaznice chinuri fizice şi psihice. Deşi lucrurile stau acum cu totul altfel, mult îmbunătăţite, sistemul de stat din ţara noastră nu a reuşit încă sa găsească soluţii pentru copiii institutionalizaţi. Aceştia sunt, de cele mai multe ori bătuţi şi acum, chiar dacă, de această dată, de către copiii mai mari, pentru mâncare, pentru diverse avantaje. Cei mai mulţi dintre aceştia, când împlinesc 18 ani, devin nişte tineri cu probleme grave, care nu se pot integra în societate iar toţi banii care au fost cheltuiţi pentru creşterea lor se dovedesc o risipă. Ca să nu mai vorbim că mulţi dintre ei ajung infractori şi astfel mai plătim o data să-i întreţinem în închisori. Vina, însă, nu este deloc a tinerilor care au crescut în centre, ci a noastră, a tuturor celor care am fi putut face ceva, însă am preferat să ne vedem de viaţa noastră şi să nu băgăm în seamă dramele care se petreceau sub ochii noştri. Pe lângă aceste probleme ale sistemului, acolo unde angajaţii nu sunt de cea mai bună calitate, se mai întâmplă şi alte lucruri, şi mai grave.

Abandonată de toată lumea
Zilele trecute, la Braşov sosea Suedia, o fată de nici 16 ani, cu o poveste de viaţă care l-ar mişca şi pe cel mai dur om. S-a născut în Spania, la Madrid, din părinţi români. La scurt timp, părinţii au adus-o în ţară şi au „transferat-o” în grija părinţilor materni, la Brăila. Aceştia nu au ţinut cont de faptul că era iarnă şi au abandonat-o în stradă imediat după ce s-au întors părinţii în Spania. Poliţiştii au găsit-o şi au dus-o la spital, unde a stat timp de trei ani. Singurul lucru pe care şi-l aminteşte Suedia este că avea picioarele strâmbe şi nu putea să meargă. De la trei la şapte ani a stat la un asistent maternal din Brăila. Aici era bătută la tălpi şi pe spate cu o ţeavă de calorifer. Îşi aminteşte că, o dată, asistenta maternală i-a pus vin pe o vânătaie făcută pe faţă ca să se tragă şi să poată merge la grădiniţă. Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis, spune ce i-a povestit fata. „La şapte ani, maternala trebuia să meargă la o nuntă şi a dus-o la părinţii maternalei. Aici, micuţa a asistat la o ceartă între tatăl şi mama femeii şi, în urma unei îmbrânceli, mama maternalei a căzut pe scări şi a murit. De atunci, Suedia doarme numai cu lumina aprinsă, deoarece îi este teamă”, povesteşte Azota Popescu. Cea mai fericită perioadă din viaţa Suediei a fost între 7 şi 10 ani, când a stat într-o casă de tip familial, Brânduşa. Fata a mers la şcoală şi i-a fost foarte bine. Numai că mai toţi copiii din sistem se confruntă cu o problemă. Cei care răspund de ei, nu se ştie din ce motive, obişnuiesc să îi mute, să nu prindă rădăcini. Aşa a ajuns Suedia, între 11 şi 13 ani, la două cămine din Vidin, judeţul Brăila, Ghiocel şi Anilu. „Acolo a intrat oarecum în conflict cu soţul doamnei care avea grijă de cele 8 fete şi care a început să o pipăie şi să se dea la ea. La un moment dat chiar a intrat peste ea în cameră, când era goală. Au mutat-o la Anilu, dar au adus-o înapoi la Ghiocel. De la 13 la 14 ani a stat la un alt centru, Obor, însă a rămas numai o săptămână, deoarece au vrut să o mute din nou la Ghiocel. Ei nu îi plăcea pentru că fetele se îmbătau şi nenea Puia se dădea la ea”, mai spune Azota.

Calvarul de la Ghiocel
Aici a început adevăratul coşmar pentru fată. „Lângă clădirea în care stăteam era un parc şi aici venea un bărbat de vreo 40 de ani, cu un copil de 10 ani. Cei doi locuiau cu mama bărbatului, iar eu mă jucam cu băieţelul lui. Se numea Viorel Tutulan şi m-a violat, m-a ameninţat că, dacă spun cuiva, mă omoară, după care a vrut să mă dea lui Georgel Rădulescu. M-a ţinut o vară închisă în casă şi am reuşit să fug o dată, când a uitat şi m-a dus cu el la magazin. Atunci am fugit şi am stat mai mult pe la prieteni pentru că îmi era frică de amândoi”, povesteşte Suedia. Fata a depus şi plângere la poliţie, iar violatorul a ajuns în arest. Azota Popescu i-a verificat povestea fetei, iar cei de la DGASPC Brăila au confirmat spusele Suediei. După ce a stat mai mult timp pe la diverşi prieteni, fata şi-a găsit un loc de muncă într-o spălătorie auto, unde şi dormea. „Salariul era mic, dar câştigam suficient de bine pentru că primeam bacşişuri şi îmi puteam cumpăra de mâncare şi haine. Tot timpul îmi era frică să nu mă găsească Georgel Rădulescu, pentru că mi-a promis că mă dă la peşti, la produs”, mai spune Suedia.

Întâlnirea cu avocata Lorette i-a schimbat viaţa
Prin spălătoria auto a trecut avocata braşoveană Lorette Luca. Aceasta avea un proces la Brăila şi a invitat-o pe fată la o cafea până este gata maşina. Suedia i-a spus că nu poate merge în bar pentru că nu are 18 ani, iar când avocata a aflat ce vârsta are, a sunat imediat la Braşov, la buna ei prietenă, Azota Popescu şi i-a cerut să o ajute pe fată. „A ajuns luni seara, aproape de miezul nopţii. Eu mă aflam în ilegalitate, aveam o fată aflată în grija DGASPC Brăila. I-am dat pijamale, periuţă şi pastă de dinţi, lenjerie pentru pat şi a doua zi, dimineaţa, am sunat la Brăila, iar cei de acolo mi-au confirmat toate spusele ei. Azota Popescu a dus-o pe fată la medic şi acesta a confirmat că este însărcinată în două luni. Povestea nu se terminase, însă. În România, legile nu sunt făcute pentru oameni. Astfel, DGASPC Braşov ar încălca legea dacă ar prelua un copil aflat sub protecţia unei direcţii din alt judeţ. Preşedintele  Asociaţiei Catharsis a luat legătura cu directorul DGASPC Braşov, Gheorghe Durna. Împreună au stabilit că soluţia optimă ar fi internarea Suediei într-un centru pentru viitoarele mame minore, însă legea nu era de partea lor. Directorul adjunct al DGASPC, Dana Luca, nici nu a vrut să audă de preluarea fetei. „Înţelegeţi ca aş încălca legea dacă aş primi-o? Dacă ea nu a fost violată de un angajat al DGASPC Brăila, eu nu am niciun drept să o ţin aici. Cei de la Brăila trebuie să aibă grijă de ea, iar noi nu putem face nimic”, a spus Dana Luca. Totuşi, după discuţia noastră, directorul adjunct a dovedit că are sufletul mai mare decât o lege cu scăpări, a căutat o soluţie şi a trimis un asistent social la fată, după care a internat-o la Codlea, să o protejeze de problemele care o pasc la Brăila. Suedia este o fată inteligentă, cu o voce calmă şi cu un discurs surprinzător de cursiv şi bine conturat. Întrebarea care îi vine mereu pe buze este dacă ea este un om normal, deoarece i se întâmplă atât de multe lucruri terifiante. Acum, îi este bine, însă ea nu a terminat şcoala – abia luna viitoare va împlini 16 ani – iar în februarie urmează să dea viaţa unui copil, pe care va trebui să-l crească singură. Nu îi va fi uşor, dar, de acum, are un înger păzitor, pe Azota Popescu, cea care a reuşit să o salveze din locul în care trăia în teroare.