„Fabrica” de icoane

SC Ecclesia Bizantinos SRL produce și ambalează cam tot ce-i de trebuință la casa enoriașilor dar și clericilor la biserică, pentru a asigura protecția și legătura cu Divinitatea. De la candele și icoane, la brelocuri și iconițe auto cu magnet, până la apă din Iordan și cărți liturgice. Totul sub un singur acoperiș, într-un spațiu cel mai probabil închiriat, într-o zonă mărginașă, la câteva sute de metri de uzina Tractorul. Acolo își mai au sediul și alte firme. Încă de la intrare te dă pe spate mirosul de vopsele ecologice, care pentru un nas neexperimentat miros a diluant. Pe holuri și biroul șefilor, lăzile cu icoane și alte obiecte mai mult sau mai puțin sfinte stau răspândite peste tot, ca într-un depozit. Meșteri populari, „antrenați” la Tractorul Angajații sunt și tineri, și mai pe la vârsta a doua. Tinerii vin și pleacă, din cauza salariilor, a condițiilor „de fabrică”. Cei mai în vârstă nu au unde pleca și mulțumesc părintelui – căci așa i se spune patronului – că le-au dat un loc de muncă. „Am fost disponibilizată de la Tractorul și nu am mai avut unde să muncesc”, a spus una dintre angajate, în urmă cu un an de zile. Puțini care s-au perindat pe aici aveau pregătirea necesară, ca să nu mai spunem morală, pentru a fabrica icoane, dar artizanatul se învață indiferent de vârstă sau calificare. Angajarea se face imediat. Munca nu e grea, dar obositoare, iar salarizarea – minimul pe economie, dar cu promisiunea de mărire, odată ce angajatul prinde vechime. Dacă lucrezi peste programul normal de opt ore, clipele petrecute în plus se remunerează dublu. Antichizat pe bandă rulantă O elevă de la liceul Șaguna a încercat să lucreze aici în urmă cu un an de zile, când încă era minoră. „Interviul” a fost ușor, spune ea, iar angajarea s-a făcut pe loc. „Ne-a explicat ce trebuie să facem, că o să trecem prin toate operațiunile: «o să pictați icoane cum sunt alea de acolo, dar înainte ele se toarnă într-o matriță cu patru componente, ipsos, modulit, mărmurit, zahăr, apă etc. Se amestecă cu un mixer de bucătărie. Toarnă o persoana, alta vine din urma și bagă degetul în toate colțurile să nu iasă găuri. După ce bagă degetul, bagă agățător. Aici e ca pe bandă: dacă ai stat un pic, ai încurcat toată banda»… Despre papirusuri ne-a spus că se fac de către mai multe persoane, ca să nu iasă identice”, își amintește eleva. Tânăra a venit a doua zi la muncă. „După nici două ore mi s-a făcut rău de la mirosul de diluant și vopsea, și am fost nevoită să plec acasă. Nu am mai dorit să mă întorc”, a declarat eleva. Meșterul popular în afaceri Să te angajezi în atelierul de icoane al „părintelui” Gabriel Pruntea nu e deloc dificil. Printr-un simplu interviu ce durează câteva minute, urmată de completarea unei cereri, din ziua următoare îți iei locul în colectiv. Pasiunea pentru obiecte de cult nu răzbate chiar din înfățișarea patronului care, care pare mai degrabă un „afacerist” fără costum decât un meșter popular. Intenționând să ne angajăm la firma acestuia, marți am plecat pentru a da un interviu. Gabriel Pruntea se afla la birou. Avea gâtul și mâinile ornate cu bijuterii masive din aur, „asortate” la ținuta sport și șlapii din picioare. Printre discuțiile cu ceilalți angajați și stabilirea comenzilor, patronul își face timp să stea de vorbă și cu noi. După completarea cererii de angajare, patronul ne explică rigorile meseriei pentru care am optat. „Trainingul” a durat câteva minute, timp în care ni s-au prezentat calitățile unui profesionist în ale confecționatului de icoane pe bandă rulantă. Angajatul model în fabrica de obiecte „sfinte” a lui Gabriel Pruntea trebuie să lucreze curat, ordonat și să fie de încredere. Toate acestea pentru salariul minim pe economie și un program de opt ore, petrecut în miros de vopsele și adezivi. „Preotul” ne încurajează însă, spunându-ne că salariul urmează să crească după câteva luni. Nu îl deranjează cu nimic faptul că suntem studenți, ba chiar ne propune pentru început o variantă flexibilă de program. Deși lucrul începea din ziua următoare, cartea de muncă urma să se întocmească abia după sărbătorile de Paște, când patronul avea să se convingă de aptitudinile de făuritori de icoane ale noilor angajați. Firma se angajează în schimb să te trimită la analize pentru a atesta că ești apt să muncești în mediul respectiv și nu „te apucă leșinul”. Afaceristul Pruntea acceptă și declarațiile pe propria răspundere, în cazul în care viitorul angajat se simte perfect sănătos și nu a suferit de vreo boală contagioasă sau cronică în copilărie. Un dosar de înșelăciune Patronul a fost cercetat pentru fapte penale. Într-o ediția pentru România a cotidianului „Deutche Zeitung” de acum trei ani se descrie despre modul în care opera Gabriel Pruntea. „Gabriel Pruntea s-a dat drept Călugarul Arsenie și a dus astfel peste 60 de persoane de nas. El cerea donații pentru o presupusă mănăstire care trebuia să fie construită în localitatea Veneția de Sus din regiunea Făgărașului. Mulți oameni au crezut, și el chiar le-a spus celor care donează sume mai mari că le-ar scrie numele pe o placă comemorativă în mănăstire. Dumitru Began de 67 de ani și Maria Neagu, ambii din Brașov și-au vândut casele ca să-ți asigure un loc pe placa comemorativă”, se arată într-un articol. Potrivit purtătorului de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, procuror Ramona Diaconu, pe numele lui Gabriel Pruntea există dosarul 295/1998. „În urma rechizitoriului din 29 martie 2001, Pruntea a fost trimis în judecată pentru exercitarea fără drept a unei meserii. Dându-se drept călugăr el a înșelat mai multe persoane din județele Brașov și Buzău”, a declarat Ramona Diaconu. Aceasta nu era singura îndeletnicire ilegală, Pruntea obișnuind să vândă apă de la robinet pe post de apă sfințită. De asemenea, sub titulatura de slujitor al Bisericii, executa contra cost „servicii” religioase de sfeștanie. La un moment dat, Pruntea se lăuda că printre cei ce i-au donat bani pentru construcția presupusei mănăstiri, se afla și președintele de la acea dată, Emil Constantinescu. În ciuda trecutului încărcat, falsul călugăr a fost pus totuși în libertate. Gabriel Pruntea spune că în spatele acestor înșelătorii au stat doi escroci, iar el a fost doar o victimă naivă. „A fost un dosar, a fost o anchetă. Eram tânăr și de naivitatea mea au profitat doi escroci. Am fost anchetat, judecat, dar dosarul a fost închis și asta pentru că n-am fost vinovat. Nu eu le-am vândut casele. Dumnezeu m-a ajutat și acum au venit vremuri mai bune”, ne-a declarat telefonic patronul s.r.l.-ului cu icoane și obiecte de cult, spunând că este sătul de imaginea pe care și-a făcut-o în presă. Poate și din acest motiv și-a numit un purtător de cuvânt: Ștefan Dionisie. Acesta nu a fost bucuros când a realizat că am încercat să ne angajăm sub acoperire la „făbricuță” și ne-a atenționat că ar fi bine să nu mai răscolim trecutul și să dăm amănunte din dosarul Călugărului Arsenie. Tot din acest motiv el a refuzat să mai ne acorde un interviu. Icoane bizantine, premii naționale, bani internaționali Poate că imaginea pe care ne-am făcut-o despre modul în care se produc „ustensilele” de cult religioase de la SC Ecclesia Bizantinos SRL nu este una total ortodoxă, însă experții din domeniu au ochiul mai bine format. Ștefan Dionisie ne-a spus prin intermediul telefonului că munca lor a fost apreciată în mai multe rânduri. „Am câștigat diverse premii și distincții pe la diversele târguri de artizanat la care am participat, unul din Grecia. Am primit o diplomă și de la Camera de Comerț și Industrie. Avem aprobare de la toate forurile, de la Biserică ”, a precizat purtătorul de cuvânt. Afacerea cu produse religioase merge bine, astfel că produsele sunt vândute atât în țară cât și pe piețele externe, printre care și leagănul creștinismului ortodox, Grecia. Arsenie nu a dorit să ne dea detalii despre cifra de afaceri a firmei sau despre profitul obținut.