Florin Iacob, pe val

Braşoveanul Florin Iacob a fost cel mai bun portar din Liga a 2-a în această toamnă, conform unui raport InStat, apărând poarta „Bătrânei Doamne” din Arad în 20 de partide (din 21) şi a primit doar 13 goluri. Dintre care patru au fost autogoluri.  
Forma bună „Pensionarului” la UTA a venit după ce cifrele l-au desemnat cel mai bun goalkeeper al eşalonului secund şi în sezonul trecut, când a evoluat pentru Sportul Snagov şi Metaloglobus Bucureşti.
„Am ajuns la momentul când pot spune că am căpătat destulă experienţă, iar fotbalul începe să mă răsplătească pentru munca pe care am depus-o zi de zi în ultimii ani. M-am căsătorit în această vară, am linişte în plan personal, soţia mă ajută mult din acest punct de vedere. Echipa are jucători care evoluează cu sufletul, nu ne gândim neapărat la bani, desi mulţi au o mare experienţă în primele două ligi. Suntem capabili mental să rămânem acolo sus, marele nostru plus este că suntem cu adevărat un grup. Trebuie să reuşim să avem continuitate să facem ce am făcut şi în prima parte a sezonului, să fim concentraţi doar pe ce avem noi de făcut. Dacă reuşim asta, vom fi puternici!”, îşi descrie portarul unul din cele mai bune momente ale carierei.

Şi-a regăsit liniştea la Arad
A jucat de tânăr în Liga I, pentru FC Braşov şi Concordia Chiajna, după care a avut un periplu la formaţii aflate în criză: împrumutul la Braşovul ce avea să falimenteze, ASA Târgu Mureş, Snagov, Metaloglobus. Şi-a regăsit liniştea la Arad, unde spune că se simte ca acasă, datorită colegilor, dar şi a suporterilor. Iernează pe primul loc, din postura de favoriţi la promovarea aşteptată de aproape un deceniu şi jumătate.
„Aradul este un oraş care trăieşte fotbalul, are o istorie incredibilă în spate, o tradiţie pe care trebuie să o respectăm ducând echipa acolo unde îi este locul, în Liga 1!”.
Promovarea este, de altfel, tot ceea ce are în cap şi preferă să nu se uite „mai departe”: „Nu are rost să mă gândesc ce va fi în viitor. Lumea se schimbă, noi lucrăm cu oameni, sper doar să am sănătate şi să reuşesc ce
mi-am propus acum. Apoi vom mai vedea!”.

„În copilărie doar în pat nu stăteam cu mingea!”
De la patru ani avea mingea cu el peste tot şi apropierea de fotbal a venit inevitabil. „Cred că doar când dormeam nu eram cu mingea. La 6 ani am mers la Tractorul Braşov, iar după un an a venit la şcoală domnul Nicu Văduva, de la FC Braşov. Trebuie să îi mulţumesc şi acum! Fără să mă fi bătut el la cap, fără ajutorul lui, nu aş fi ajuns să joc. Iar Toto Şanta, un om care a scos mulţi portari la Braşov, m-a ajutat enorm pe partea specific. Felul cum apăr i se datorează :-D”. Tot lui Şanta îi datorează jocul excelent de picior: „Făceam exerciţii care mi-au îmbunătăţit permanent lovirea mingii”.

Speră şi în renaşterea Braşovului
Şi dacă vorbeşte de oraşul natal şi oamenii dragi de acolo, nu uită nici de echipa pe care o vrea din nou în prim plan. „Braşovul are nevoie de oameni care iubesc fotbalul, care iubesc tot ceea ce înseamnă FC Braşov. Oameni cu putere financiară, care să aibă inima lângă fotbal. Dacă se vor găsi aceştia, fotbalul de la poalele Tâmpei va «învia»”.