Foşti miniştri şi directori, acuzaţi că au „vegheat” la devalizarea Fabricii de Uraniu de la Feldioara

Actualul director general al Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), Gelu Mărăcineanu, spune că în aprilie a transmis către DNA trei sesizări penale. Cea mai spectaculoasă dintre acestea dispariţia unor utilaje şi echipamente din cadrul fabricilor pe care le deţine CNU la Feldioara pentru prepararea şi rafinarea uraniului. În urma elaborării raportului de inventariere a patrimoniului, directorul general ar fi depistat că sunt active care apar scriptic, însă care nu mai există în realitate. Mărăcineanu crede că acele utilaje au fost sustrase din fabrică şi vândute, în perioada 2000-2007, cu ştiinţa conducerii companiei din acea perioadă, dar şi a miniştrilor, deoarece „valorificarea nu se putea face doar la decizia unui director”.
CNU este singurul producător de uraniu din România şi din Europa şi are o fabrică în funcţiune, la Feldioara, care a fost deschisă în 1978. O altă unitate a fost deschisă în 1986, tot la Feldioara, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei. „Nu am găsit documente privind dezmembrarea sau valorificare acelor fabrici, nici contracte de vânzare a utilajelor şi echipamentelor de acolo. 90% dintre utilajele de acolo erau montate în hale, deci nu se poate invoca argumentul că ar fi fost deteriorate de condiţiile climaterice. Despre uzura morală nu se poate vorbi, pentru că utilajele cu care funcţionează acum actuala fabrică a CNU sunt din anii ‘70”, a precizat Mărăcineanu.
O altă plângere vizează obligarea companiei să vândă dioxid de uraniu la un preţ mic, sub costuri, pe termen lung, către Nuclearelectrica. Pe 9 aprilie 2014, CNU a încheiat cu Nuclearelectrica, un contract pe trei ani, la preţ ferm de 475 lei/kg de uraniu pentru primul an, fiind mai mic decât preţul mediu din 2013, fapt menţionat în rapoartele Nuclearelectrica. Cantitatea de uraniu care urma să fie livrată era de 660 de tone.
CNU ar fi vândut sub costuri mai mulţi ani. Până în 2011, activitatea de extragere şi prelucrare a uraniului a fost subvenţionată de stat cu procente de 55-75% din valoarea costului de producţie. După aceea, a fost forţată să vândă către Nuclearelectrica la preţuri nejustificat de mici.
Mărăcineanu spune că deciziile ca CNU să vândă la preţuri sub costuri erau luate la nivelul Consiliilor de Administraţie ale companiei. Este posibil ca aceste lucruri să fi fost cunoscute şi la nivel de miniştri ai energiei, consideră Mărăcineanu. O altă plângere penală a fost făcută pentru achiziţii de piese la preţ supraevaluat, prejudiciul fiind estimat la circa 2 milioane de lei. Şi în acest caz, Mărăcineanu spune că faptele erau cunoscute la nivel directori şi de Consiliu de Admnistraţie. Multe din achiziţii trebuiau aprobate de Consiliul de Administraţie.