Frecţia la piciorul de lemn al pădurii

Săptămâna trecută premierul Grindeanu s-a echipat cu cizme de cauciuc şi a descins în glodul din Ialomiţa unde Regia Pădurilor a organizat momentul festivist al debutului Lunii Plantării Arborilor. Această paranteză din programul încărcat al şefului Executivului avea o semnificaţie specială: aflată în centrul unor dispute acute, problematica pădurii intra astfel pe agenda de priorităţi a Guvernului. Grindeanu şi-a făcut datoria cetăţenească şi a plantat cu mâna lui un frasin, dar cioporul de reporteri l-a atacat - după obicei - cu chestiuni colaterale subiectului. Aşa încât naţia nu a aflat prea multe despre viitorul pădurii, cu atât mai mult cu cât directorul Pahonţu s-a ascuns, prudent, în spatele participanţilor, pentru a nu fi nevoit să cuvânte. Personaj şters, lipsit de experienţă managerială, acesta a fost instalat în fruntea Regiei de fosta ministră a Mediului, ca soluţie a debarasării de fostul director Crăciunescu, devenit indezirabil pentru guvernul tehnocrat. De-a lungul perioadei în care a lucrat la Romsilva, Pahonţu s-a ocupat de studii ştiinţifice şi de participări la simpozioane şi nu e de mirare că de când a devenit director nu a reuşit să genereze nici o schimbare. Ba din contră: ultimele sale luări de poziţie (o raritate, dealtfel) în comisiile parlamentare şi prin comunicate de presă îl situează pe o poziţie cel puţin stranie. Susţine cu tărie că amenzile şi sancţiunile pentru delicte silvice ar trebui micşorate, faţă de ceea ce a fost prevăzut în Ordonanţa lui Cioloş - pe motiv că pădurarii care colaborează cu „ilegaliştii” au salarii prea mici ca să le poată achita! A protestat, deasemenea contra manifestaţiilor de... protest ale unor organizaţii civice care, blocând nişte camioane cu lemn tăiat din zone protejate, au dorit să atragă atenţia asupra continuării masacrului silvic - prefăcându-se că nu înţelege mesajul. Aflată într-o îndelungată şi rodnică colaborare cu compania Schweighofer, Romsilva este singura entitate implicată care nu a denunţat colaborarea cu aceasta, cum au făcut majoritatea retailerilor după decizia de „descalificare” a austriecilor, luată de o organizaţie internaţională pentru manevrele dubioase ale acesteia în România.
Prin toate aceste poziţii Pahonţu şi - implicit - ROMSILVA se situează într-o zonă care nu onorează de fel o instituţie  cu o remarcabilă tradiţie de seriozitate şi onestitate. Pădurarii erau consideraţi - alături de ceferişti - ca formând o veritabilă armată aflată în slujba protejării şi administrării sustenabile a patrimoniului silvic. După greaua lovitură primită prin criminala Lege Lupu a retrocedării in integrum dată de ţărănişti, care a înjumătăţit, practic, suprafaţa aflată în grija statului, şi după păgubosul deceliu liberal inaugurat de ucigaşul de găini, Flutur, în care directori incompetenţi şi lacomi au pus practric padurea pe tava procesatorilor lipsiţi de scrupule, Regia Pădurilor nu mai este în stare sa-şi exercite atribuţiile elementare la nivelul de exigenţă pe care îl presupune integrarea europeană. In continuare se defrişează mai mult decât se reîmpădureşte, se afectează grav unele dintre ultimele habitate naturale ale continentului prin intervenţii abuzive, iar pădurile care nu aparţin statului (de parcă aceasta ar fi o scuză)sunt lăsate la bunul plac al contrabandiştilor de lemn tăiat ilegal, astfel încât în fiecare oră mai dispar trei hectare de pădure - după cum au calculat organizaţiile internaţionale de protecţie a mediului. România este ţinta atenţionărilor ecologiste care văd în ceea ce se întâmplă la noi un pericol pentru întregul continent. Iar în acest timp Regia se face că lucrează plantând nişte copaci pe ici pe colo şi declarându-se neputincioasă în faţa agresorilor. Astfel încât o mobilizare ca cea de săptămâna trecută, la nivel de premier, rămâne un soi de frecţie la piciorul de lemn...furat din codru...